Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru decoltat

decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęcolleter] 1 A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte (feminin─â) l─âs├ónd la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o hain─â astfel ├«nc├ót s─â aib─â decolteu.
decoltát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolta] 1-2 Decoltare (1-2).
decolt├ít2, ~─â a [At: CONTEMPORANUL, III, 3 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: decolta] 1-2 (D. obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Cu decolteu (mare). 3-4 (D. oameni) Care poart─â haine cu decolteu (prea mare). 5 (Fig) Indecent.
DECOLT├ü, decoltez, vb. I. Tranz. A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte (feminin─â) ├«n jurul g├ótului, ad├óncind uneori t─âietura ├«n fa╚Ť─â, ├«n spate sau peste umeri. ÔÇô Din fr. d├ęcolleter.
DECOLT├üT, -─é, decolta╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poart─â rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. ÔÇô V. decolta.
DECOLT├ü, decoltez, vb. I. Tranz. A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte (feminin─â) ├«n jurul g├ótului, ad├óncind uneori t─âietura ├«n fa╚Ť─â, ├«n spate sau peste umeri. ÔÇô Din fr. d├ęcolleter.
DECOLT├üT, -─é, decolta╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poart─â rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. ÔÇô Din fr. d├ęcollet├ę.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.
DECOLT├üT, -─é, decolta╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre ve╚Öminte) R─âscroit la g├«t ├«n a╚Öa fel ├«nc├«t s─â r─âm├«n─â descoperit─â o parte din piept, din umeri, uneori ╚Öi din spate; (despre persoane, mai ales despre femei) care poart─â astfel de ve╚Öminte. At├«rnau... [portrete] ale bunicelor decoltate ├«n crinolin─â. DUMITRIU, B. F. 44. Am├«ndoi ├«n ╚Ťinut─â de sear─â, ea decoltat─â purt├«nd o rochie de culoarea vinului ro╚Ö-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. E o femeie t├«n─âr─â, ├«n rochie alb─â de sear─â... foarte decoltat─â. SEBASTIAN, T. 232. [├Äi] ╚Öade foarte bine decoltat─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 68. 2. Fig. Indecent, necuviincios; f─âr─â perdea. Glume decoltate.
decoltá (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decolteáză
decolt├í (a r─âscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decolt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decolte├íz─â
decolt├ít adj. m., pl. decolt├í╚Ťi; f. sg. decolt├ít─â, pl. decolt├íte
DECOLT├üT adj. v. de╚Ö─ân╚Ťat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neru╚Öinat, obscen, pornografic, scabros, sc├órbos, trivial, vulgar.
DECOLT├ü vb. I. tr. A croi (o rochie, o hain─â etc.) ├«n a╚Öa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori ╚Öi a spatelui) s─â r─âm├ón─â descoperit─â; a r─âscroi mult ├«n jurul g├ótului o rochie, o hain─â etc. [< fr. d├ęcolleter].
DECOLT├üT, -─é adj. 1. (Despre haine) Care las─â descoperit─â o parte a pieptului, a umerilor (uneori ╚Öi a spatelui); cu decolteu. ÔÖŽ (Despre femei) Care poart─â haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. d├ęcollet├ę].
DECOLT├ü vb. tr. a croi (o rochie, o hain─â etc.) ├«n a╚Öa fel ca o parte a pieptului, a umerilor ╚Öi a spatelui s─â r─âm├ón─â descoperite. (< fr. d├ęcolleter)
DECOLT├üT, -─é adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ÔŚŐ (despre femei) care poart─â asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. d├ęcollet├ę)
decolt├í (decolt├ęz, decolt├ít), vb. ÔÇô A r─âscroi mult un obiect de ├«mbr─âc─âminte. Fr. d├ęcolleter. ÔÇô Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (r─âscroit; ├«ndr─âzne╚Ť).
A DECOLT├ü ~├ęz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. d├ęcolleter
DECOLT├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) (despre obiecte de ├«mbr─âc─âminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este ├«mbr─âcat ├«n haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decen╚Ť─â; neru╚Öinat; impudic; indecent. Glum─â ~t─â. /v. a decolta
decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.
*decolt├ít, -─â adj. (fr. d├ęcollet├ę). Cu g├«tu ╚Öi umeri─ş neacoperi╚Ť─ş de rochie: dam─â decoltat─â. Care nu acopere g├«tu ╚Öi umeri─ş: rochie decoltat─â. Fig. Liber ├«n expresiun─ş, imoral: nuvel─â decoltat─â. Adv. ├Än mod decoltat.
*decolt├ęz v. tr. (fr. d├ęcolleter, d. col, cou, la╚Ť, collum, g├«t). Las neacoperit g├«tu ╚Öi umeri─ş: a decolta o dam─â. Scot guleru ╚Öi p─âr╚Ťile care acoper─â umeri─ş: a decolta o rochie.
decoltat adj. v. DE╚ś─éN╚ÜAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERU╚śINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SC├ÄRBOS. TRIVIAL. VULGAR.
decoltat, -─â, decolta╚Ťi, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen

Decoltat dex online | sinonim

Decoltat definitie

Intrare: decolta
decolta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decoltat
decoltat adjectiv