decoltat definitie

2 intrări

25 definiții pentru decoltat

decolta vt [At: BARCIANU / Pzi: ~téz / E: fr décolleter] 1 A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) lăsând la vedere uneori partea de sus a pieptului, a spatelui sau umerii. 2 A croi o haină astfel încât să aibă decolteu.
decoltát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decolta] 1-2 Decoltare (1-2).
decoltát2, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, III, 3 / Pl: ~ați, ~e / E: decolta] 1-2 (D. obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare). 3-4 (D. oameni) Care poartă haine cu decolteu (prea mare). 5 (Fig) Indecent.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – V. decolta.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în față, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.
DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi la gît o haină în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate.
DECOLTÁT, -Ă, decoltați, -te, adj. 1. (Despre veșminte) Răscroit la gît în așa fel încît să rămînă descoperită o parte din piept, din umeri, uneori și din spate; (despre persoane, mai ales despre femei) care poartă astfel de veșminte. Atîrnau... [portrete] ale bunicelor decoltate în crinolină. DUMITRIU, B. F. 44. Amîndoi în ținută de seară, ea decoltată purtînd o rochie de culoarea vinului roș-negru. CAMIL PETRESCU, T. I 89. E o femeie tînără, în rochie albă de seară... foarte decoltată. SEBASTIAN, T. 232. [Îi] șade foarte bine decoltată. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. 2. Fig. Indecent, necuviincios; fără perdea. Glume decoltate.
decoltá (a ~) (a răscroi) vb., ind. prez. 3 decolteáză
decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. și pl. decolteáză
decoltát adj. m., pl. decoltáți; f. sg. decoltátă, pl. decoltáte
DECOLTÁT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori și a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].
DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în așa fel ca o parte a pieptului, a umerilor și a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ◊ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)
decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s. n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneț).
A DECOLTÁ ~éz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter
DECOLTÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decență; nerușinat; impudic; indecent. Glumă ~tă. /v. a decolta
decoltat a. 1. descoperit, la gât și la umeri; 2. fig. deschis, liber în expresiuni.
*decoltát, -ă adj. (fr. décolleté). Cu gîtu și umeriĭ neacoperițĭ de rochie: damă decoltată. Care nu acopere gîtu și umeriĭ: rochie decoltată. Fig. Liber în expresiunĭ, imoral: nuvelă decoltată. Adv. În mod decoltat.
*decoltéz v. tr. (fr. décolleter, d. col, cou, laț, collum, gît). Las neacoperit gîtu și umeriĭ: a decolta o damă. Scot guleru și părțile care acoperă umeriĭ: a decolta o rochie.
decoltat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.
decoltat, -ă, decoltați, -te adj. (d. limbaj, glume etc.) obscen

decoltat dex

Intrare: decolta
decolta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decoltat
decoltat adjectiv