DECLINÁȚIE, declinații, s. f. 1. (Gram.; învechit) Declinare (1). Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbi străine. RUSSO, S. 53. ♦ (Învechit) Rostire de către cineva a numelui și a calității sale în fața altei persoane. V. prezentare. Te rog să mă norocești cu declinația numelui d-tale. ALECSANDRI, T. 1002. 2. (Astron.) Unghiul format de ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♦ (Fiz.) Declinație magnetică = unghiul spre est sau spre vest format de meridianul magnetic cu meridianul geografic al unui loc.