declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~séz / E: fr declasser] 1-2 A decădea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.

declasát¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declasa] 1-2 Declasare (1-2). 3 Degradare.

declasát², ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 538 / Pl: ~ați, ~e / E: declasa] 1-2 Decăzut din punct de vedere (moral sau) social. 3 Necorespunzător din punct de vedere calitativ.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – V. declasa. Cf. fr. declassé.

DECLASÁ, declasez, vb. I. Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din fr. déclasser.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj., s. m. și f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din fr. declassé.

DECLASÁ, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.

DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj. (Despre persoane) 1. Decăzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ieșit din rîndurile clasei sociale din care făcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovedește a fi un șarlatan vagabond, vînzător de minciuni, fricos și gata să facă pe placul oricui, singurul cu adevărat «decăzut» din declasații piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.

declasá (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declaseáză

declasá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declaséz, 3 sg. și pl. declaseáză

declasát s. m., adj. m., pl. declasáți; f. sg. declasátă, pl. declasáte

DECLASÁ vb. v. decădea.

DECLASÁT adj. v. decăzut.

DECLASÁ vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr. déclasser].

DECLASÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr. déclassé].

DECLASÁ vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr. déclasser)

DECLASÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr. déclassé)

A DECLASÁ ~éz tranz. (sportivi, echipe) A deplasa într-o categorie inferioară. /<fr. déclasser

A SE DECLASÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a decădea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. déclasser

declasat a. decăzut din clasa lui sau din pozițiunea-i socială.

*declasát, -ă adj. și s. (fr. déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.

*declaséz v. tr. (fr. déclasser). Scot din casa luĭ (din mediul luĭ natural), corup.

DECLASA vb. a decădea, a se degrada. (S-a ~ din cauza băuturii.)

DECLASAT adj. decăzut, degradat. (Un actor ~.)