Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru declasat

declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~s├ęz / E: fr declasser] 1-2 A dec─âdea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.
declasát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: declasa] 1-2 Declasare (1-2). 3 Degradare.
declas├ít2, ~─â a [At: MAIORESCU, CR. I, 538 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: declasa] 1-2 Dec─âzut din punct de vedere (moral sau) social. 3 Necorespunz─âtor din punct de vedere calitativ.
DECLAS├ü, declasez, vb. I. Refl. A dec─âdea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. ÔÇô Din fr. d├ęclasser.
DECLAS├üT, -─é, declasa╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) dec─âzut sub raport moral sau social. ÔÇô V. declasa. Cf. fr. declass├ę.
DECLAS├ü, declasez, vb. I. Refl. A dec─âdea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. ÔÇô Din fr. d├ęclasser.
DECLAS├üT, -─é, declasa╚Ťi, -te, adj., s. m. ╚Öi f. (Om) dec─âzut sub raport moral sau social. ÔÇô Din fr. declass├ę.
DECLASÁ, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.
DECLAS├üT, -─é, declasa╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane) 1. Dec─âzut din punct de vedere moral, degradat. Elemente declasate. 2. Ie╚Öit din r├«ndurile clasei sociale din care f─âcea parte. (Substantivat) [Luca] se dovede╚Öte a fi un ╚Öarlatan vagabond, v├«nz─âtor de minciuni, fricos ╚Öi gata s─â fac─â pe placul oricui, singurul cu adev─ârat ┬źdec─âzut┬╗ din declasa╚Ťii piesei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 22/4.
declasá (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declaseáză
declas├í vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declas├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. declase├íz─â
declas├ít s. m., adj. m., pl. declas├í╚Ťi; f. sg. declas├ít─â, pl. declas├íte
DECLASÁ vb. v. decădea.
DECLASÁT adj. v. decăzut.
DECLAS├ü vb. I. 1. refl. A dec─âdea din punct de vedere moral ╚Öi social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) ├«ntr-o categorie inferioar─â. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunz─âtor cerin╚Ťelor ├«ntr-un scop mai pu╚Ťin important. [< fr. d├ęclasser].
DECLAS├üT, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Om) dec─âzut sub raport moral ╚Öi social. [Cf. fr. d├ęclass├ę].
DECLAS├ü vb. I. refl. a se degrada, a dec─âdea din punct de vedere moral ╚Öi social; a c─âdea ├«ntr-o clas─â, ├«ntr-o categorie inferioar─â. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunz─âtor cerin╚Ťelor ├«ntr-un scop mai pu╚Ťin important. (< fr. d├ęclasser)
DECLAS├üT, -─é adj., s. m. f. (om) dec─âzut sub raport moral ╚Öi social. (< fr. d├ęclass├ę)
A DECLAS├ü ~├ęz tranz. (sportivi, echipe) A deplasa ├«ntr-o categorie inferioar─â. /<fr. d├ęclasser
A SE DECLAS├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a dec─âdea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. d├ęclasser
declasat a. dec─âzut din clasa lui sau din pozi╚Ťiunea-i social─â.
*declas├ít, -─â adj. ╚Öi s. (fr. d├ęclass├ę). C─âzut din clasa or─ş din pozi╚Ťiunea lu─ş social─â, corupt, vi╚Ťios.
*declas├ęz v. tr. (fr. d├ęclasser). Scot din casa lu─ş (din mediul lu─ş natural), corup.
DECLASA vb. a dec─âdea, a se degrada. (S-a ~ din cauza b─âuturii.)
DECLASAT adj. dec─âzut, degradat. (Un actor ~.)

Declasat dex online | sinonim

Declasat definitie

Intrare: declasa
declasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cla-
Intrare: declasat (s.m.)
declasat substantiv masculin
Intrare: declasat (adj.)
declasat adjectiv