Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru declasare

declasa vt [At: BARCIANU / Pzi: ~s├ęz / E: fr declasser] 1-2 A dec─âdea din punct de vedere (moral sau) social. 3 A se degrada.
declasáre sf [At: DM / Pl: ~sắri / E: declasa] 1-2 Decădere din punct de vedere (moral sau) social Si: declasat1 (1-2). 3 Degradare.
DECLAS├ü, declasez, vb. I. Refl. A dec─âdea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. ÔÇô Din fr. d├ęclasser.
DECLAS├üRE, declas─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se declasa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. declasa.
DECLAS├ü, declasez, vb. I. Refl. A dec─âdea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. ÔÇô Din fr. d├ęclasser.
DECLAS├üRE, declas─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se declasa ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. declasa.
DECLASÁ, declasez, vb. I. 1. Refl. (Despre persoane) A decădea moralicește, a se degrada. 2. Tranz. (Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.
declasá (a ~) (de-cla-) vb., ind. prez. 3 declaseáză
declasáre (de-cla-) s. f., g.-d. art. declasắrii; pl. declasắri
declas├í vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declas├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. declase├íz─â
declas├íre s. f. (sil. -cla-) Ôćĺ clasare
DECLASÁ vb. v. decădea.
DECLASÁRE s. v. decădere.
DECLAS├ü vb. I. 1. refl. A dec─âdea din punct de vedere moral ╚Öi social. 2. tr. (Sport) A trece (pe cineva) ├«ntr-o categorie inferioar─â. 3. (Metal.) A folosi un produs necorespunz─âtor cerin╚Ťelor ├«ntr-un scop mai pu╚Ťin important. [< fr. d├ęclasser].
DECLASÁRE s.f. Faptul de a (se) declasa. [< declasa].
DECLAS├ü vb. I. refl. a se degrada, a dec─âdea din punct de vedere moral ╚Öi social; a c─âdea ├«ntr-o clas─â, ├«ntr-o categorie inferioar─â. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunz─âtor cerin╚Ťelor ├«ntr-un scop mai pu╚Ťin important. (< fr. d├ęclasser)
A DECLAS├ü ~├ęz tranz. (sportivi, echipe) A deplasa ├«ntr-o categorie inferioar─â. /<fr. d├ęclasser
A SE DECLAS├ü m─â ~├ęz intranz. A ajunge ├«n stare de declin moral; a se degrada; a degenera; a dec─âdea; a se perverti; a se corupe; a se vicia. /<fr. d├ęclasser
*declas├ęz v. tr. (fr. d├ęclasser). Scot din casa lu─ş (din mediul lu─ş natural), corup.
DECLASA vb. a dec─âdea, a se degrada. (S-a ~ din cauza b─âuturii.)
DECLASARE s. dec─âdere, degradare. (~ cuiva din cauza b─âuturii.)

Declasare dex online | sinonim

Declasare definitie

Intrare: declasa
declasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cla-
Intrare: declasare
declasare substantiv feminin
  • silabisire: -cla-