decizie sf [At: CALENDARIU (1794) 31/29 / V: ~zionă, ~ziune / Pl: ~ii / E: fr décision, lat decisio, -onis] 1 Hotărâre luată în urma examinării unei situații. 2 Soluție adoptată pentru o problemă. 3 Alegere între două sau mai multe soluții. 4 Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție Si: rezoluție. 5 Document care conține o hotărâre de stat sau juridică. 6 (Îs) Drept de ~ Drept de a lua o hotărâre de stat sau juridică (4). 7 (Rar) Fermitate.

deciziúne sf vz decizie

DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [Var.: deciziúne s. f.] – Din fr. décision, lat. decisio, -onis.

DECIZIÚNE s. f. v. decizie.

DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție. 2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [Var.: deciziúne s. f.] – Din fr. décision, lat. decisio, -onis.

DECIZIÚNE s. f. v. decizie.

DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărîre luată de o persoană sau de un colectiv; rezoluție. ♦ Hotărîre luată de o autoritate sau de o instituție și urmînd să fie executată de organele subalterne sau de cetățeni. Decizie ministerială. ♦ (Jur.) Hotărîre prin care o instanță judecătorească se pronunță asupra unui recurs sau asupra unei cereri de îndreptare; (în vechea organizare judecătorească) hotărîre dată de o instanță superioară tribunalului. Ei comentează decizia Curții în procesul asasinatului. CARAGIALE, O. II 231. 2. Calitatea de a fi hotărît, ferm. Robespierre, cu o decizie rece [spune]... CAMIL PETRESCU, T. II 368. – Variantă: deciziune (pronunțat -zi-u-) (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/4, GALACTION, O. I 132. NEGRUZZI, S. I 107) s. f.

DECIZIÚNE s. f. v. decizie.

decízie (-zi-e) s. f., art. decízia (-zi-a), g.-d. art. decíziei; pl. decízii, art. decíziile (-zi-i-)

decízie s. f. (sil. -zi-e), art.decízia (sil. -zi-a), g.-d. art. decíziei; pl. decízii, art. decíziile (sil. -zi-i-)

DECÍZIE s. 1. hotărâre, rezoluție. (O ~ adoptată prin consens.) 2. v. voință. 3. v. hotărâre. 4. v. sentință.

DECÍZIE s. v. dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie.

Decizie ≠ indecizie

DECÍZIE s.f. 1. Hotărâre; rezoluție. ♦ Hotărâre dată de o autoritate pentru cei aflați în subordinea sa. ♦ Sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs. 2. Hotărâre, fermitate. [Gen. -iei, var. deciziune s.f. / < lat. decisio, cf. fr. décision].

DECIZIÚNE s.f. v. decizie.

DECÍZIE s. f. 1. hotărâre; rezoluție. ◊ act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabilește direcția unei acțiuni și modul ei de realizare. 2. sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs. 3. fermitate. (< fr. décision, lat. decisio)

DECÍZIE ~i f. 1) Atitudine cu caracter determinant, adoptată după o serie de deliberări; hotărâre. 2) Sentință proclamată de o instanță judecătorească asupra unui recurs. 3) rar Caracter decis; îndrăzneală în acțiuni; hotărâre; fermitate. [Art. decizia; G.-D. deciziei; Sil. -zi-e] /<fr. décision, lat. decisio, ~onis

deciziune f. 1. hotărîre luată; 2. hotărîrea unei curți.

*deciziúne f. (lat. de-cisio, -ónis. V. abs-, con-, in- și pre-ciziune). Acțiunea de a decide, hotărîre: a lua o deciziune. Hîrtie care cuprinde ceĭa ce s’a decis. Rezoluțiune, curaj: a arăta multă deciziune în pericul. – Și -ízie.

DECIZIE s. 1. rezoluție. (O ~ prin consens.) 2. hotărîre, voință. (Prin ~ părților.) 3. hotărîre. (Vom lua mîine o ~ definitivă.) 4. (JUR.) hotărîre, sentință, verdict, (rar) judecată, (înv.) județ, lege, proces. (~ într-un litigiu, într-un proces.)

decizie s. v. DÎRZENIE. FERMITATE. HOTĂRÎRE. INTRANSIGENȚĂ. NECLINTIRE. NEÎNDUPLECARE. NESTRĂMUTARE. NEȘOVĂIRE. STATORNICIE.