decémbrie sms [At: CORESI, EV. I / V: ~mvr~, (rar) ~énvre, (îvp) ~chém~, ~chémvr~, (pop) ~ber, ~bre, (înv) ~riu, ~chémber, ~chémbre, ~chémvre, ~chémvri, ~chévr~, dichémvr~, (reg) ~cámbri, ~cțémver, dețiémber / E: lat december] A douăsprezecea lună a anului Si: (pop) neios, ningău, undrea.

dechémbrie sm vz decembrie

DECÉMBRIE s. m. A douăsprezecea lună a anului; îndrea. [Var.: decémvrie, (înv.) dechémbrie, dechémvrie s. m.] – Din lat. december, -bris, fr. décembre.

DECÉMVRIE s. m. v. decembrie.

DECHÉMBRIE s. m. v. decembrie.

DECHÉMVRIE s. m. v. decembrie.

DECÉMBRIE s. m. A douăsprezecea lună a anului; îndrea. [Var.: decémvrie, (înv.) dechémbrie, dechémvrie s. m.] – Din lat. december, -bris, fr. décembre.

DECÉMVRIE s. m. v. decembrie.

DECHÉMBRIE s. m. v. decembrie.

DECHÉMVRIE s. m. v. decembrie.

DECÉMBRIE s. m. (Și în forma decemvrie) A douăsprezecea (și ultima) lună a anului. Albii fluturi ai lui decemvrie și ianuarie se învîrtejeau turbați. MACEDONSKI, O. III 32. – Variante: decémvrie, (învechit) dechémbrie, dechémvrie (SADOVEANU, D. P. 388, KOGĂLNICEANU, S. 51) s. m.

DECÉMVRIE s. m. v. decembrie.

DECHÉMBRIE s. m. v. decembrie.

DECHÉMVRIE s. m. v. decembrie.

decémbrie (-bri-e) (dar: 1 Decembrie (ziua națională a României) [1 cit. întấi]) s. m., g.-d. lui decémbrie; abr. dec.; XII/.12./-12-

decémbrie s. m. (sil. -bri-e), g.-d. art. lui decémbrie; abr. dec.; simb.XII (și:. 12./-12-)

DECÉMBRIE s. (pop.) îndrea, (înv. și reg.) neios, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a anului.)

DECÉMBRIE s.m. A douăsprezecea lună a anului. [Pron. -bri-e. / cf. fr. décembre, it. decembre, lat. december].

DECÉMBRIE s. m. a douăsprezecea lună a anului. (< lat. december, fr. décembre)

decémbrie s. m. – A douăsprezecea lună a anului. – Var. decembre, dec(h)embvrie. Mr. dechembriu. Lat. december (sec. XIX). Var. dechemvrie, înv. din ngr. δεϰέμβριος, în parte prin intermediul sl. dekębrĭ (Cihac, II, 93).

DECÉMBRIE m. A douăsprezecea și ultima lună a anului. [Sil. -bri-e] /<lat. december, ~bris

Decemvrie m. a douăsprezecea și ultima lună a anului.

Dechemvrie m. forma arhaică și populară pentru Decemvrie. [De origină slavo-greacă].

*decémbre m, gen. al luĭ (lat. december, d. decem, zece, fiind-că la Romaniĭ vechĭ anu începea la Martie, și decĭ Decembre era luna a zecea). A doŭă-spre-zecea și ultima lună a anuluĭ. – Vechĭ dechenvrie (scris -mvrie), apoĭ -vre (mgr. Dekémvrios).

DECEMBRIE s. (pop.) îndrea, (înv. și reg.) neios, (reg.) ningău. (~ este a 12-a lună a anului.)

AGE, LIBERTATE DECEMBRI... UTERE (lat.) hai, folosește-te de libertatea din decembrie – Horațiu, „Satirae”, II, 7, 4-5. Îndemn la folosirea unei libertăți temporare de acțiune. În timpul Saturnaliilor, sărbătoare ce cădea la mijlocul lunii decembrie, la Roma, sclavii aveau, prin tradiție, dreptul de a-și critica stăpânii și chiar de a fi serviți de aceștia.

DECÉMBRIE (< lat. decembris, din decem „zece”; în calendarul roman fiind a zecea lună a anului) s. m. A douăsprezecea lună a anului; are 31 de zile; (pop.) îndrea.

DECEMBRIE, 1 Decembrie 1918, ziua națională a României. Reprezintă momentul desăvârșirii statului național unitar român, prin unirea Transilvaniei cu România (Alba Iulia, 18 nov./1 dec. 1918). Ziua de 1 Decembrie a fost declarată, în 1990, de către Parlament sărbătoarea națională a României.

30 DECEMBRIE, denumirea comunei Copăceni până în 1993.

tragerea excepțională din decembrie expr. (glum.) Revoluția română din decembrie 1989.