decernare definitie

2 intrări

25 definiții pentru decernare

decerna vt [At: HELIADE, O. I, 331 / V: (înv) ~cérne / Pzi: decérn și (rar) ~néz / E: fr décerner, lat decernere] 1 (C.i. decorații, premii, titluri etc.) A acorda în mod solemn. 2 (Iuz) A pronunța o pedeapsă.
decernáre sf [At: ODOBESCU, S. II, 354 / V: (înv) ~cérnere / Pl: ~nắri / E: decerna] 1 Acordare în mod solemn a unor decorații, premii, titluri etc Si: decernat1 (1). 2 (Iuz) Pronunțare a unei pedepse Si: decernat1 (2).
DECERNÁ, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Prez. ind. și: decérn. Var.: (înv.) decérne vb. III] – Din fr. décerner, lat. decernere.
DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.
DECÉRNE vb. III v. decerna.
DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decorație, o răsplată). [Var.: (înv.) decérne vb. III.] – Din fr. décerner, lat. decernere.
DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei. – V. decerna.
DECÉRNE vb. III v. decerna.
DECERNÁ, decérn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (o răsplată, un premiu, o decorație). (Refl. pas.) În cadrul unei festivități... s-au decernat premiile autorilor celor mai valoroase lucrări dintre cele prezentate la concurs. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2729. – Forme gramaticale: (cu amestecul unor forme de la infinitivul învechit de conjugarea a III-a) prez. ind. pers. 3 decerne, decern; prez. conj. pers. 3 sg. și pl. să decearnă; viitor voi decerna și voi decerne; condițional aș decerna și aș decerne. – Variantă: decérne (ODOBESCU, S. II 351) vb. III.
DECERNÁRE, decernări, s. f. Acțiunea de a decerna. Decernarea premiilor Stalin reprezintă în fiecare an un eveniment de seamă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2.
DECÉRNE vb. III v. decerna.
decerná (a~) vb., ind. prez. 3 decerneáză; conj. prez. 3 să decernéze
decernáre s. f., g.-d. art. decernắrii; pl. decernắri
decerná vb., ind. prez. 1 sg. decernéz / decérn, 3 sg. și pl. decerneáză / decérnă; conj. prez. 3 sg. și pl. decernéze / deceárnă
decernáre s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
DECERNÁ vb. v. conferi.
DECERNÁRE s. v. conferire.
DECERNÁ vb. I. tr. A da, a acorda, a conferi (o decorație, un premiu etc.). [P.i. decérn, conj. -cearnă. / < fr. décerner, cf. lat. decernere].
DECERNÁRE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].
DECERNÁ vb. tr. a acorda, a conferi (o decorație, un premiu). (< fr. décerna, lat. decernere)
A DECERNÁ ~éz tranz. (premii, decorații, distincții, titluri etc.) A acorda drept recompensă pentru succesele obținute într-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. décerner, lat. decernere
decerne v. 1. a acorda, a da: a decerne un premiu; 2. a pronunța judecătorește: a decerne o pedeapsă.
*decerne, -cernút, a -cérne v. tr. (lat. de-cérnere, d. cérnere, a zări, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judecător): a decerne pedepse. Acord, daŭ: a decerne un premiŭ, o decorațiune. – Fals a decerna (după fr. décerner).
DECERNA vb. a acorda, a atribui, a conferi, a da, (înv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un premiu, o distincție.)
DECERNARE s. acordare, atribuire, conferire. (~ unei distincții.)

decernare dex

Intrare: decerna
decerna verb grupa I conjugarea a II-a
decerna verb grupa I conjugarea I
decerne verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: decernare
decernare substantiv feminin