Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru decernare

decerna vt [At: HELIADE, O. I, 331 / V: (├«nv) ~c├ęrne / Pzi: dec├ęrn ╚Öi (rar) ~n├ęz / E: fr d├ęcerner, lat decernere] 1 (C.i. decora╚Ťii, premii, titluri etc.) A acorda ├«n mod solemn. 2 (Iuz) A pronun╚Ťa o pedeaps─â.
decern├íre sf [At: ODOBESCU, S. II, 354 / V: (├«nv) ~c├ęrnere / Pl: ~nß║»ri / E: decerna] 1 Acordare ├«n mod solemn a unor decora╚Ťii, premii, titluri etc Si: decernat1 (1). 2 (Iuz) Pronun╚Ťare a unei pedepse Si: decernat1 (2).
DECERN├ü, decernez, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decora╚Ťie, o r─âsplat─â). [Prez. ind. ╚Öi: dec├ęrn. Var.: (├«nv.) dec├ęrne vb. III] ÔÇô Din fr. d├ęcerner, lat. decernere.
DECERN├üRE, decern─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decerna ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. decerna.
DECÉRNE vb. III v. decerna.
DECERN├ü, dec├ęrn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (un premiu, o decora╚Ťie, o r─âsplat─â). [Var.: (├«nv.) dec├ęrne vb. III.] ÔÇô Din fr. d├ęcerner, lat. decernere.
DECERN├üRE, decern─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decerna ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. decerna.
DECÉRNE vb. III v. decerna.
DECERN├ü, dec├ęrn, vb. I. Tranz. A acorda, a da, a conferi (o r─âsplat─â, un premiu, o decora╚Ťie). (Refl. pas.) ├Än cadrul unei festivit─â╚Ťi... s-au decernat premiile autorilor celor mai valoroase lucr─âri dintre cele prezentate la concurs. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2729. ÔÇô Forme gramaticale: (cu amestecul unor forme de la infinitivul ├«nvechit de conjugarea a III-a) prez. ind. pers. 3 decerne, decern; prez. conj. pers. 3 sg. ╚Öi pl. s─â decearn─â; viitor voi decerna ╚Öi voi decerne; condi╚Ťional a╚Ö decerna ╚Öi a╚Ö decerne. ÔÇô Variant─â: dec├ęrne (ODOBESCU, S. II 351) vb. III.
DECERN├üRE, decern─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a decerna. Decernarea premiilor Stalin reprezint─â ├«n fiecare an un eveniment de seam─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/2.
DECÉRNE vb. III v. decerna.
decern├í (a~) vb., ind. prez. 3 decerne├íz─â; conj. prez. 3 s─â decern├ęze
decernáre s. f., g.-d. art. decernắrii; pl. decernắri
decern├í vb., ind. prez. 1 sg. decern├ęz / dec├ęrn, 3 sg. ╚Öi pl. decerne├íz─â / dec├ęrn─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. decern├ęze / dece├írn─â
decernáre s. f., g.-d. art. decernării; pl. decernări
DECERNÁ vb. v. conferi.
DECERNÁRE s. v. conferire.
DECERN├ü vb. I. tr. A da, a acorda, a conferi (o decora╚Ťie, un premiu etc.). [P.i. dec├ęrn, conj. -cearn─â. / < fr. d├ęcerner, cf. lat. decernere].
DECERN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a decerna ╚Öi rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna].
DECERN├ü vb. tr. a acorda, a conferi (o decora╚Ťie, un premiu). (< fr. d├ęcerna, lat. decernere)
A DECERN├ü ~├ęz tranz. (premii, decora╚Ťii, distinc╚Ťii, titluri etc.) A acorda drept recompens─â pentru succesele ob╚Ťinute ├«ntr-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. d├ęcerner, lat. decernere
decerne v. 1. a acorda, a da: a decerne un premiu; 2. a pronun╚Ťa judec─âtore╚Öte: a decerne o pedeaps─â.
*decerne, -cern├║t, a -c├ęrne v. tr. (lat. de-c├ęrnere, d. c├ęrnere, a z─âri, a cerne. V. decret, cern). Poruncesc, decretez (ca judec─âtor): a decerne pedepse. Acord, da┼ş: a decerne un premi┼ş, o decora╚Ťiune. ÔÇô Fals a decerna (dup─â fr. d├ęcerner).
DECERNA vb. a acorda, a atribui, a conferi, a da, (├«nv. rar) a deferi. (A ~ cuiva un premiu, o distinc╚Ťie.)
DECERNARE s. acordare, atribuire, conferire. (~ unei distinc╚Ťii.)

Decernare dex online | sinonim

Decernare definitie

Intrare: decerna
decerna verb grupa I conjugarea a II-a
decerna verb grupa I conjugarea I
decerne verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: decernare
decernare substantiv feminin