DECAVÁ, decavez, vb. I. Tranz. (Franțuzism, folosit mai ales în argoul jucătorilor de cărți) A lăsa pe cineva fără un ban; a ruina, a lăsa lefter. ♦ Refl. A pierde toți banii (mai ales la joc); a cheltui ultimul ban. S-a decavat prefectul. DUMITRIU, B. F. 129.