decantație sf [At: PROT.-POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr décantation] (Rar) Decantare (1).

DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.

DECANTÁȚIE, decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.

decantáție (-ți-e) s. f., art. decantáția (-ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile (-ți-i-)

decantáție s. f. (sil. -ți-e), art. decantáția (sil. -ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile (sil. -ți-i-)

DECANTÁȚIE s. v. decantare.

DECANTÁȚIE s.f. Decantare. [< fr. décantation].

DECANTÁȚIE s. f. decantare. (< fr. décantation)