Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru decalare

decal├í [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr d├ęcaler] 1-2 vtr A face s─â nu mai coincid─â (sau a nu mai coincide) cu ceva stabilit anterior Si: a (se) deplasa, a (se) distan╚Ťa. 3 vt A deplasa dou─â sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluia╚Öi sistem tehnic pentru a asigura condi╚Ťii optime de func╚Ťionare.
decal├íre sf [At: LTR2 / Pl: ~lß║»ri / E: decala] 1-2 Neconcordan╚Ť─â (├«n spa╚Ťiu sau) ├«n timp cu ceva stabilit anterior Si: decalat1 (1-2). 3 Deplasare a dou─â sau mai multe sisteme tehnice sau organe ale aceluia╚Öi sistem, pentru a asigura condi╚Ťii optime de func╚Ťionare.
DECAL├ü, decalez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) distan╚Ťa ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp ├«n raport cu ceva, de obicei ├«n raport cu ceva stabilit ini╚Ťial; a (se) produce un decalaj. ÔÖŽ Tranz. A distan╚Ťa dou─â sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluia╚Öi sistem tehnic ├«n vederea asigur─ârii condi╚Ťiilor optime de func╚Ťionare. ÔÇô Din fr. d├ęcaler.
DECAL├üRE, decal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) decala ╚Öi rezultatul ei; distan╚Ťare ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp; r─âm├ónere ├«n urm─â; fig. nepotrivire, dezacord ├«ntre situa╚Ťii, evenimente, concep╚Ťii etc. ÔÇô V. decala.
DECAL├ü, decalez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) distan╚Ťa ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp ├«n raport cu ceva, de obicei ├«n raport cu ceva stabilit ini╚Ťial; a (se) produce un decalaj. ÔÖŽ Tranz. A distan╚Ťa dou─â sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluia╚Öi sistem tehnic ├«n vederea asigur─ârii condi╚Ťiilor optime de func╚Ťionare. ÔÇô Din fr. d├ęcaler.
DECAL├üRE, decal─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) decala ╚Öi rezultatul ei; distan╚Ťare ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp; r─âm├ónere ├«n urm─â; fig. nepotrivire, dezacord ├«ntre situa╚Ťii, evenimente, concep╚Ťii etc. ÔÇô V. decala.
decalá (a ~) vb., ind. prez. 3 decaleáză
decaláre s. f., g.-d. art. decalắrii; pl. decalắri
decal├í vb., ind. prez. 1 sg. decal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. decale├íz─â
decaláre s. f., g.-d. art. decalării; pl. decalări
DECAL├ü vb. I. tr., refl. A (se) distan╚Ťa, a nu coincide sau a face s─â nu (mai coincid─â) ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp (obiecte, fenomene). [< fr. d├ęcaler].
DECAL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) decala ╚Öi rezultatul ei; decalaj. [< decala].
DECAL├ü vb. tr., refl. a (se) distan╚Ťa, a nu mai coincide, a face s─â nu (mai) coincid─â ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp. (< fr. d├ęcaler)
A DECAL├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se decaleze. 2) (dou─â sau mai multe sisteme tehnice) A distan╚Ťa pentru a asigura condi╚Ťii optime de func╚Ťionare. /<fr. d├ęcaler
A SE DECAL├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre obiecte, fenomene) A se distan╚Ťa ├«n spa╚Ťiu sau ├«n timp. 2) A ├«nceta de a mai coincide; a nu se mai potrivi. /<fr. d├ęcaler

Decalare dex online | sinonim

Decalare definitie

Intrare: decala
decala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decalare
decalare substantiv feminin