decalare definitie

2 intrări

15 definiții pentru decalare

decalá [At: MDENC / Pzi: ~lez / E: fr décaler] 1-2 vtr A face să nu mai coincidă (sau a nu mai coincide) cu ceva stabilit anterior Si: a (se) deplasa, a (se) distanța. 3 vt A deplasa două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic pentru a asigura condiții optime de funcționare.
decaláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: decala] 1-2 Neconcordanță (în spațiu sau) în timp cu ceva stabilit anterior Si: decalat1 (1-2). 3 Deplasare a două sau mai multe sisteme tehnice sau organe ale aceluiași sistem, pentru a asigura condiții optime de funcționare.
DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.
DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.
DECALÁ, decalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) distanța în spațiu sau în timp în raport cu ceva, de obicei în raport cu ceva stabilit inițial; a (se) produce un decalaj. ♦ Tranz. A distanța două sau mai multe sisteme tehnice ori organe ale aceluiași sistem tehnic în vederea asigurării condițiilor optime de funcționare. – Din fr. décaler.
DECALÁRE, decalări, s. f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; distanțare în spațiu sau în timp; rămânere în urmă; fig. nepotrivire, dezacord între situații, evenimente, concepții etc. – V. decala.
decalá (a ~) vb., ind. prez. 3 decaleáză
decaláre s. f., g.-d. art. decalắrii; pl. decalắri
decalá vb., ind. prez. 1 sg. decaléz, 3 sg. și pl. decaleáză
decaláre s. f., g.-d. art. decalării; pl. decalări
DECALÁ vb. I. tr., refl. A (se) distanța, a nu coincide sau a face să nu (mai coincidă) în spațiu sau în timp (obiecte, fenomene). [< fr. décaler].
DECALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) decala și rezultatul ei; decalaj. [< decala].
DECALÁ vb. tr., refl. a (se) distanța, a nu mai coincide, a face să nu (mai) coincidă în spațiu sau în timp. (< fr. décaler)
A DECALÁ ~éz tranz. 1) A face să se decaleze. 2) (două sau mai multe sisteme tehnice) A distanța pentru a asigura condiții optime de funcționare. /<fr. décaler
A SE DECALÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte, fenomene) A se distanța în spațiu sau în timp. 2) A înceta de a mai coincide; a nu se mai potrivi. /<fr. décaler

decalare dex

Intrare: decala
decala verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: decalare
decalare substantiv feminin