Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru decadent

decad├ęnt, ~─â [At: GHEREA, ST. CR. III, 33 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr d├ęcadent] 1 a Care se afl─â ├«n declin. 2 a Care prezint─â caracterele decadentismului. 3 a Propriu decadentismului. 4-5 smf, a (Pan) (Persoan─â) cu comportament, cu atitudini ie╚Öite din comun care nu respect─â anumite reguli, anumite convenien╚Ťe sociale, un anumit fel de a se ├«mbr─âca. 6-7 smf, a (Adept) al decadentismului (1).
DECAD├ëNT, -─é, decaden╚Ťi, -te, adj. 1. Care se g─âse╚Öte ├«n decaden╚Ť─â, ├«n declin. 2. Care prezint─â caracterele decadentismului; propriu decadentismului. ÔÇô Din fr. d├ęcadent.
DECAD├ëNT, -─é, decaden╚Ťi, -te, adj. 1. Care se g─âse╚Öte ├«n decaden╚Ť─â, ├«n declin. 2. Care prezint─â caracterele decadentismului; propriu decadentismului. ÔÇô Din fr. d├ęcadent.
DECAD├ëNT, -─é, decaden╚Ťi, -te, adj. 1. Care decade, care este ├«n declin, ├«n decaden╚Ť─â, ├«n dec─âdere. Cultur─â burghez─â decadent─â. 2. Care prezint─â caracterele decadentismului, care este propriu decadentismului. Poe╚Ťii decaden╚Ťi, interesa╚Ťi s─â acopere contradic╚Ťiile sociale, s─â mascheze mizeria ╚Öi asuprirea, mistific─â, n─âscocesc simboluri, exagereaz─â con╚Ötient, ├«mpotriva legilor firii, aspectele neesen╚Ťiale din realitate, menite s─â slujeasc─â lumii exploatatorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/3. Literatura decadent─â se caracterizeaz─â prin manifest─âri criminale ╚Öi macabre. IONESCU-RION, C. 102.
decad├ęnt adj. m., pl. decad├ęn╚Ťi; f. decad├ęnt─â, pl. decad├ęnte
decad├ęnt adj. m., pl. decad├ęn╚Ťi; f. sg. decad├ęnt─â, pl. decad├ęnte
DECAD├ëNT, -─é adj. 1. Care decade, ├«n declin. 2. Propriu decadentismului. // s.m. ╚Öi f. Adept al decadentismului. [Cf. fr. d├ęcadent, it. decadente].
DECAD├ëNT, -─é I. adj. 1. care se afl─â ├«n decaden╚Ť─â; ├«n regres. II. adj., s. m. f. (adept) al decadentismului. (< fr. d├ęcadent)
DECAD├ëNT1 ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) Care manifest─â decaden╚Ť─â; ├«n decaden╚Ť─â. 2) Care ╚Ťine de decadentism; propriu decadentismului. Atitudine ~t─â. /<fr. d├ęcadent
DECAD├ëNT2 ~╚Ťi m. Adept al decadentismului. /<fr. d├ęcadent
decadent a. 1. ce ╚Ťine de decaden╚Ť─â; 2. fig. cu stilul enigmatic, se zice de poe╚Ťi din ╚Öcoala simbolist─â.
*decad├ęnt, -─â adj. ╚Öi s. (fr.d├ęcadent, it. decadente, d. lat. c├ídens, -├ęntis, care cade, ╚Öi pref. de-). Care decade: monarhie decadent─â. C─âru─şa-─ş plac rafin─âriile decaden╚Ťe─ş: poet decadent, un decadent.

Decadent dex online | sinonim

Decadent definitie

Intrare: decadent
decadent adjectiv