debusolat definitie

2 intrări

19 definiții pentru debusolat

debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~léz / E: fr déboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.
debusolát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debusola] (Liv) Dezorientare.
debusolát2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: debusola] (Liv) Dezorientat2.
DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) dezorienta. – Din fr. déboussoler.
DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.
DEBUSOLÁ, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.
DEBUSOLÁT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.
*debusolá (a ~) vb., ind. prez. 3 debusoleáză
debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. debusolátă, pl. debusoláte
debusolá vb., ind. prez.1 sg. debusoléz, 3 sg. și pl. debusoleáză
debusolát adj. m., pl. debusoláți; f. sg. debusolátă, pl. debusoláte
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
DEBUSOLÁT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.
DEBUSOLÁT, -Ă adj. (Liv.) Dezorientat. [Et. incertă].
DEBUSOLÁ vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)
DEBUSOLÁT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr. déboussolé)
A DEBUSOLÁ ~éz tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler
A SE DEBUSOLÁ mă ~éz intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler
debusolát, -ă adj. (livr.) Dezorientat ◊ „Mulți din cei pe care «societatea de consum» îi aruncă în brațele mizeriei și disperării, mulți din cei debusolați, tineri și vârstnici lipsiți de orice perspectivă în viață, ființe omenești ajunse pe treapta cea mai de jos a decăderii fizice și psihice, narcotici, alcoolici, își găsesc refugiul pe Bowery [...]” Sc. 22 V 77 p. 6. ◊ „Mai sunt, într-adevăr, și debusolați ai timpului liber, tineri pe care orice inițiativă sau perspectivă îi găsește nepregătiți.” I.B. 21 XII 79 p. 1; v. și Sc. 16 XI 79 p. 4 (din fr. déboussolé; PR 1961; DN3)

debusolat dex

Intrare: debusola
debusola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debusolat
debusolat adjectiv