Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru debusolare

debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.
debusoláre sf [At: DN3 / Pl: ~lắri / E: debusola] (Liv) Dezorientare.
DEBUSOL├ü, debusolez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) dezorienta. ÔÇô Din fr. d├ęboussoler.
DEBUSOL├üRE, debusol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) debusola ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. debusola.
DEBUSOL├ü, debusolez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A dezorienta. ÔÇô Din fr. d├ęboussoler.
DEBUSOL├üRE, debusol─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debusola ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. debusola.
*debusolá (a ~) vb., ind. prez. 3 debusoleáză
debusol├í vb., ind. prez.1 sg. debusol├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debusole├íz─â
debusoláre s. f., pl. debusolări
DEBUSOLÁ vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.
DEBUSOLÁRE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
DEBUSOLÁRE s.f. (Liv.) Dezorientare. [Et. incertă].
DEBUSOL├ü vb. tr. a dezorienta. (< fr. d├ęboussoler)
A DEBUSOL├ü ~├ęz tranz. fam. A face s─â se debusoleze; a dezorienta. /<fr. d├ęboussoler
A SE DEBUSOL├ü m─â ~├ęz intranz. A pierde sim╚Ťul orient─ârii; a se dezorienta. /<fr. d├ęboussoler

Debusolare dex online | sinonim

Debusolare definitie

Intrare: debusola
debusola verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debusolare
debusolare substantiv feminin