Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru debitor

debitor, ~oare [At: ALECSANDRI, O. P: 146 / Pl: ~i, ~o├íre / E: fr d├ębiteur, lat debitor] 1 a (D. sume de bani) Care se g─âse╚Öte ├«n debitul2 (2) unui cont. 2-3 smf, a (Persoan─â fizic─â sau juridic─â) care are datorie ├«n bani sau ├«n alte bunuri Si: datornic.
DEBIT├ôR, -O├üRE, debitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se g─âse╚Öte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â fizic─â sau juridic─â) care datoreaz─â creditorului m─ârfuri sau sume de bani; datornic. ÔÇô Din fr. d├ębiteur, lat. debitor.
DEBIT├ôR, -O├üRE, debitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se g─âse╚Öte la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â fizic─â sau juridic─â) care datoreaz─â creditorului m─ârfuri sau sume de bani; datornic. ÔÇô Din fr. d├ębiteur, lat. debitor.
DEBIT├ôR1, -O├üRE, debitori, -oare, adj. (Despre sume de bani, ├«n opozi╚Ťie cu creditor) Care se g─âse╚Öte la debitul unui cont; datorat. ÔÖŽ (Despre titulari de conturi) Care datoreaz─â (m─ârfuri sau sume de bani). ├Äntreprindere debitoare.
DEBIT├ôR2, -O├üRE, debitori, -oare, s. m. ╚Öi f. (├Än opozi╚Ťie cu creditor) Persoan─â care datoreaz─â cuiva o sum─â de bani; datornic. Reclam─â ├«ndat─â prin tribunalul de comer╚Ť lichidarea acestei sume... ╚Öi dac─â debitorul va ├«nt├«rzia cu plata, cere lichidarea lui. ALECSANDRI, O. P. 146.
debitór adj. m., s. m., pl. debitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. debitoáre
debitór adj. m., s. m., pl. debitóri, f. sg. și pl. debitoáre
DEBITÓR s., adj. 1. s., adj. v. datornic. 2. adj. v. datorat.
Debitor Ôëá creditor
DEBIT├ôR, -O├üRE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. ╚Öi f. Datornic; cel care este creditat. ÔÖŽ (Jur.) Persoan─â (fizic─â sau juridic─â) obligat─â, ├«n temeiul unui raport juridic, s─â dea, s─â fac─â sau s─â nu fac─â ceva. [Cf. it. debitore, fr. d├ębiteur, lat. debitor].
DEBIT├ôR, -O├üRE I. adj. (despre sume de bani) care se ├«nscrie ├«n debit2 (2); datorat. ÔŚŐ (despre conturi) ├«n care debitul2 (2) dep─â╚Öe╚Öte creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ÔŚŐ persoan─â (fizic─â sau juridic─â) obligat─â, ├«n temeiul unui raport juridic, s─â dea sau s─â (nu) fac─â ceva. (< fr. d├ębiteur, lat. debitor)
DEBIT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui cont. 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de pl─âtit o datorie; datornic. ├Äntreprindere ~oare. /<fr. d├ębiteur, lat. debitor
DEBIT├ôR2 ~i m. 1) Persoan─â (fizic─â sau juridic─â) care are de ├«ntors o datorie; datornic. 2) jur. Persoan─â obligat─â s─â fac─â ceva ├«n baza unui raport juridic. /<fr. d├ębiteur, lat. debitor
debitor m. datornic.
*debit├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. (lat. debitor, d. deb├ęre, a datori, compus din de- ╚Öi hab├ęre, a avea. V. debil). Datornic, care se g─âse╚Öte la debit.
DEBITOR s., adj. 1. s., adj. datornic, (înv.) îndatoritor, platnic. (Un ~ care și-a plătit datoria.) 2. adj. datorat. (Sumă ~.)
DEBIT├ôR, -O├üRE (< fr., lat.) adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care datoreaz─â; (despre sume) care se ├«nscriu ├«n debit2 (2), datorat; (despre soldurile acelor conturi) la care debitul2 (2) dep─â╚Öe╚Öte creditul. ÔŚŐ Sold d. = soldul conturilor al c─âror debit este mai mare dec├ót creditul. Suma d. = sum─â ├«nscris─â ├«n debitul unui cont. 2. S. m. ╚Öi f. Datornic; persoan─â fizic─â sau juridic─â ce a contractat o datorie fa╚Ť─â de un ter╚Ť, numit crea╚Ťier. ÔŚŐ D. insolvabil = d. care nu-╚Öi poate achita datoriile la scaden╚Ť─â. D. principal = d. care a contractat un ├«mprumut pentru a c─ârui achitare au garantat alte persoane. D. ipotecar = d. care garanteaz─â rambursarea unui ├«mprumut cu bunuri ce pot fi ipotecate. ÔÖŽ (Dr.) Persoan─â (fizic─â sau juridic─â) obligat─â, ├«n temeiul unui raport juridic, s─â dea, s─â fac─â sau s─â nu fac─â ceva.

Debitor dex online | sinonim

Debitor definitie

Intrare: debitor (adj.)
debitor adjectiv
Intrare: debitor (s.m.)
debitor substantiv masculin