DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Mai ales despre copii) Cu organismul plăpînd, firav, slăbuț, fără putere. Copil debil. ♦ Fig. Slab, ușor, vag. Cît a lipsit judecătorul... am prins un debil pretext de drum la el acasă. GALACTION, O. I 99. Cînd Evantia își ridică ochii, recunoscu pe fața lui o expresie senină și un surîs debil fluturînd pe buzele lui subțiate. BART, E. 351.