Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru debavurare

debavura vt [At: DEX / Pzi: ~rez / E: des1- + bavur─â] A ├«ndep─ârta, bavura de pe piese matri╚Ťate, turnate, laminate prin ╚Ötan╚Ťare, d─âltuire, polizare.
debavur├íre sf [At: DEX / Pl: ~rß║»ri / E: debavura] ├Ändep─ârtare a bavurii de pe piesele matri╚Ťate, turnate, laminate etc. prin ╚Ötan╚Ťare, d─âltuire, polizare.
DEBAVUR├ü, debavurez, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta prin ╚Ötan╚Ťare, d─âltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matri╚Ťe, turnate, laminate etc. ÔÇô Pref. de- + bavur─â.
DEBAVUR├üRE, debavur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debavura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. debavura.
DEBAVUR├ü, debavurez, vb. I. Tranz. A ├«ndep─ârta prin ╚Ötan╚Ťare, d─âltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matri╚Ťate, turnate, laminate etc. ÔÇô Des1- + bavur─â.
DEBAVUR├üRE, debavur─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a debavura ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. debavura.
debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri
debavur├í vb., ind. prez. 1 sg. debavur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. debavure├íz─â
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
DEBAVUR├ü vb. I. tr. A ├«ndep─ârta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matri╚Ťate. [< de- + bavur─â].
DEBAVUR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a debavura ╚Öi rezultatul ei. [< debavura].
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de1- + bavură)
A DEBAVUR├ü ~├ęz tranz. (piese metalice matri╚Ťate, turnate sau laminate) A cur─â╚Ťa de bavuri (prin diferite opera╚Ťii). /des- + bavur─â
DEBAVUR├üRE (< de4 + bavur─â) s. f. Opera╚Ťie de ├«ndep─ârtare prin ╚Ötan╚Ťare, d─âltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matri╚Ťate, turnate, laminate etc.

Debavurare dex online | sinonim

Debavurare definitie

Intrare: debavura
debavura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: debavurare
debavurare substantiv feminin