Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru debarcader

debarcad├ęr sn [At: I. IONESCU, M. 756 / Pl: ~e / E: fr d├ębarcad├Ęre] Loc special amenajat pe malul unei ape sau pe un chei ├«ntr-un port, pentru debarcarea ╚Öi ├«mbarcarea c─âl─âtorilor ╚Öi a m─ârfurilor.
DEBARCAD├ëR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, ├«ntr-un port, amenajat special ╚Öi prev─âzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru ├«mbarcarea ╚Öi debarcarea c─âl─âtorilor, a animalelor sau a unor materiale. ÔÇô Din fr. d├ębarcad├Ęre.
DEBARCAD├ëR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, ├«ntr-un port, amenajat special ╚Öi prev─âzut cu un utilaj adecvat pentru ├«mbarcarea ╚Öi debarcarea c─âl─âtorilor, a animalelor sau a unor materiale. ÔÇô Din fr. d├ębarcad├Ęre.
DEBARCAD├ëR, debarcadere, s. n. Loc special amenajat pe malul unei ape pentru debarcarea c─âl─âtorilor ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor. Vrei s─â spui c─â nu avem debarcader ╚Öi plaj─â proprie? CAMIL PETRESCU, T. III 22. O potec─â scurt─â ╚Öi cu trepte cobora... p├«n─â la micul debarcader vechi ╚Öi putred, unde st─âteau priponite c├«teva luntrii. GALACTION, O. I 571. ├Än negura nop╚Ťii se profil─â silueta unui vapor la debarcader, gata de plecare. BART, E. 250.
debarcad├ęr s. n., pl. debarcad├ęre
debarcad├ęr s. n., pl. debarcad├ęre
DEBARCADÉR s. (rar) ambarcader, (înv.) arsana, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.)
DEBARCAD├ëR s.n. Loc amenajat pentru debarcarea c─âl─âtorilor ╚Öi desc─ârcarea m─ârfurilor la chei. [< fr. d├ębarcad├Ęre].
DEBARCAD├ëR s. n. loc amenajat ├«n port sau pe malul unei c─âi navigabile pentru debarcare (1). (< fr. d├ębarcad├Ęre)
DEBARCAD├ëR ~e n. Loc pe malul unei ape sau ├«ntr-un port special amenajat pentru ├«mbarcarea ╚Öi debarcarea c─âl─âtorilor sau a m─ârfurilor. /<fr. d├ębarcadere
debarcader n. locul unde se desbarc─â.
*debarcad├ęr n., pl. e (fr. d├ębarcad├Ęre, format dup─â embarcad├Ęre; sp. desembarcadero). Schele, loc ├«n port unde debarc─â c─âl─âtori─ş din cor─âbi─ş, ca g─ârile p. trenur─ş. V. ├«mbarcader, arsana, liman.
*imbarcad├ęr n., pl. e (fr. embarcad├Ęre, d. sp. embarcadero). Locu de imbarca╚Ťiune, care se nume╚Öte ╚Öi debarcader c├«nd e vorba de a debarca.
DEBARCADER s. (rar) ambarcader, (înv.) arsana, scală, schelă. (A luat vaporul de la ~.)
port-debarcad├ęr s. n. Debarcader de unde pleac─â vapora╚Öele de agrement ÔŚŐ ÔÇ×Pe Her─âstr─âu, Floreasca, Tei ╚Öi alte lacuri din Capital─â navigheaz─â zilnic zeci de ambarca╚Ťiuni care pornesc din ┬źporturile-debarcader┬╗.ÔÇŁ Sc. 28 VII 61 p. 1 (din port + debarcader)

Debarcader dex online | sinonim

Debarcader definitie

Intrare: debarcader
debarcader substantiv neutru