Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1062757:

deșteptát1 sn [At: CARAGIALE, O. II, 213 / Pl: ~uri / E: deștepta] 1-9 Deșteptare (1-2, 4-9, 11).

Deșteptat dex online | sinonim

Deșteptat definitie