dantura vt [At: DN² / Pzi: ~rez / E: dantură] A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: a dința.

danturáre sf [At: LTR² / Pl: ~rắri / E: dantura] Tăiere a dinților unei roți cu ajutorul unei freze speciale Si: dințare, (rar) danturat¹.

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

DANTURÁRE, danturări, s. f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. – V. dantura.

DANTURÁ, danturez, vb. I. Tranz. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. – Din dantură.

DANTURÁRE, danturări, s. f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei; tăiere la freză a dinților unei roți. – V. dantura.

danturá (a ~) vb., ind. prez. 3 dantureáză

danturáre s. f., g.-d. art. danturắrii; pl. danturắri

danturá vb., ind. prez. 1 sg. danturéz, 3 sg. și pl. dantureáză

danturáre s. f., g.-d. art. danturării; pl. danturări

DANTURÁ vb. I. tr. A tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. [< dantură].

DANTURÁRE s.f. Acțiunea de a dantura și rezultatul ei. [< dantura].

DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură)

A DANTURÁ ~éz tranz. tehn. (roți) A înzestra cu dantură (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantură

danturáre s. f. (tehn.) Tăierea dinților unei roți cu o freză specială ◊ „Am văzut adaptat la o morteză un dispozitiv automat pentru danturarea roților de la mesele de foraj.” Sc. 16 VII 61 p. 1; v. și 12 XI 78 p. 3 (din dantura; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135; LTR; DEX, DN3)