Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru dantur─â

dantura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: dantur─â] A t─âia din╚Ťii unei ro╚Ťi cu ajutorul unei freze speciale Si: a din╚Ťa.
dant├║r─â sf [At: POLIZU / V: (├«nv) den~, (├«vr) dint├║r─â / Pl: ~ri / E: fr denture] 1 Totalitate a din╚Ťilor unei persoane. 2 (Pex) Fel ├«n care sunt ├«n╚Öira╚Ťi ╚Öi alc─âtui╚Ťi din╚Ťii Si: denti╚Ťie. 3 (╚ś├«s) ~ fals─â Protez─â dentar─â. 4 (Pan) Ansamblu format din din╚Ťii unor organe de ma╚Öini.
DANTUR├ü, danturez, vb. I. Tranz. A t─âia din╚Ťii unei ro╚Ťi cu ajutorul unei freze speciale. ÔÇô Din dantur─â.
DANT├ÜR─é, danturi, s. f. 1. Totalitatea din╚Ťilor unei persoane; p. ext. felul ├«n care sunt a╚Öeza╚Ťi ╚Öi alc─âtui╚Ťi din╚Ťii; denti╚Ťie. ÔŚŐ Dantur─â fals─â = protez─â dentar─â. 2. Ansamblu format din din╚Ťii unor organe de ma╚Öini sau scule (ro╚Ťi din╚Ťate, freze, bro╚Öe etc.). ÔÇô Din fr. denture.
DANTUR├ü, danturez, vb. I. Tranz. A t─âia din╚Ťii unei ro╚Ťi cu ajutorul unei freze speciale. ÔÇô Din dantur─â.
DANT├ÜR─é, danturi, s. f. 1. Totalitatea din╚Ťilor unei persoane; p. ext. felul ├«n care sunt ├«n╚Öira╚Ťi ╚Öi alc─âtui╚Ťi din╚Ťii; denti╚Ťie. ÔŚŐ Dantur─â (fals─â) = protez─â dentar─â. 2. Ansamblu format din din╚Ťii unor organe de ma╚Öini sau scule (ro╚Ťi din╚Ťate, freze, bro╚Öe etc.). ÔÇô Din fr. denture.
DANT├ÜR─é s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea din╚Ťilor unei persoane; p. ext. felul ├«n care s├«nt ├«n╚Öira╚Ťi ╚Öi alc─âtui╚Ťi din╚Ťii. Evident! r├«se femeia, ar─ât├«nd dantura cariat─â ╚Öi pe locuri ╚Ötirb─â de tot. C. PETRESCU, C. V. 22. ├Ämb─âtr├«nea. St─ârui asupra cuv├«ntului, dezmin╚Ťit de p─ârul negru, dantura puternic─â ╚Öi ├«ntreaga-i f─âptur─â, v├«njoas─â ╚Öi neobosit─â. id. ├Ä. I 10. ÔŚŐ Dantur─â (fals─â) = protez─â dentar─â. ├Ä╚Öi puse dantura.
danturá (a ~) vb., ind. prez. 3 dantureáză
dant├║r─â s. f., g.-d. art. dant├║rii; pl. dant├║ri
dantur├í vb., ind. prez. 1 sg. dantur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. danture├íz─â
dant├║r─â s. f., g.-d. art. dant├║rii; pl. dant├║ri
DANT├ÜR─é s. denti╚Ťie. (Are o ~ perfect─â.)
DANTUR├ü vb. I. tr. A t─âia din╚Ťii unei ro╚Ťi cu ajutorul unei freze speciale. [< dantur─â].
DANT├ÜR─é s.f. 1. Totalitatea din╚Ťilor unui om; (p. ext.) felul ├«n care sunt a╚Öeza╚Ťi din╚Ťii. 2. Ansamblu format de din╚Ťii unor organe de ma╚Öini sau de utilaj (freze, pile, burghie etc.)- [Var. dentur─â s.f. / < fr. denture].
DANTUR├ü vb. tr. a t─âia din╚Ťii unei ro╚Ťi cu ajutorul unei freze speciale. (< dantur─â)
DANT├ÜR─é s. f. 1. totalitatea din╚Ťilor unui om. ÔŚŐ denti╚Ťie (3). 2. ansamblu al din╚Ťilor unor organe de ma╚Öini sau de utilaje. (< fr. denture)
A DANTUR├ü ~├ęz tranz. tehn. (ro╚Ťi) A ├«nzestra cu dantur─â (cu ajutorul unei freze speciale). /Din dantur─â
DANT├ÜR─é f. 1) Totalitate a din╚Ťilor (din gur─â); denti╚Ťie. ÔŚŐ ~ fals─â protez─â dentar─â. 2) Fel ├«n care sunt aranja╚Ťi din╚Ťii pe maxilar; denti╚Ťie. 3) tehn. Ansamblul din╚Ťilor unei ro╚Ťi. [G.-D. danturii] /<fr. denture
DANTUR─é s. denti╚Ťie. (Are o ~ perfect─â.)

Dantur─â dex online | sinonim

Dantur─â definitie

Intrare: dantur─â
dantur─â substantiv feminin
Intrare: dantura
dantura verb grupa I conjugarea a II-a