dantelúră sf [At: COSTINESCU / V: (îvr) din~ / Pl: ~ri / E: fr dentelure] 1 Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. 2 Totalitate a crestăturilor de pe marginea frunzelor. 3 (Pgn) Margine dințată. 4 (Rar) Dantelărie.

DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure.

DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure.

DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. (Arhit.) Ornament format din crestături, colțișori, zimți etc.

dantelúră s. f., g.-d. art. dantelúrii; pl. dantelúri

dantelúră s. f., g.-d. art. dantelúrii; pl. dantelúri

DANTELÚRĂ s.f. 1. Ornament compus din crestături, zimți etc. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. [< fr. dentelure].

DANTELÚRĂ s. f. 1. ornament arhitectonic compus din zimți etc. 2. totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. (< fr. dentelure)

DANTELÚRĂ ~i f. 1) Ornament arhitectural sau sculptural constând din crestături și zimți (ca dantela). 2) Totalitate a crestăturilor și zimților de pe marginea unei frunze. 3) Contur sinuos al unui obiect, asemănător cu o dantelă. /<fr. dentelure

dantelură f. lucrare de sculptură în formă de dinți.

*dantelúră f., pl. ĭ (fr. dentelure). Arh. Ornament cu dințĭ, cu zimțĭ: dantelurile-s foarte uzitate în stilu gotic. Bot. Zimțiĭ de pe marginea frunzelor.