damaschina vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~nez / E: fr damasquiner, it damaschinare] 1-2 (C.i. metale sau arme, de obicei lama sau mânerul acestora) A suda sau a prelucra cu scopul de a-i mări rezistența, dându-i în același timp un aspect moarat. 3 A încrusta într-un obiect de oțel sau fier, firicele de aur sau de argint. 4 A face o țesătură asemănătoare cu damascul (1) Si: (înv) a damasca (1). 5 (Rar) A îmbrăca o mobilă în damasc (1).

DAMASCHINÁ, damaschinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca în damasc. 2. A incrusta, într-un obiect de metal sau de fildeș, firicele de aur sau de argint. – Din fr. damasquiner.

DAMASCHINÁ, damaschinez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca în damasc. 2. A încrusta, într-un obiect de oțel sau de fier, firicele de aur sau de argint. – Din fr. damasquiner.

damaschiná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 damaschineáză

damaschiná vb., ind. prez. 1 sg. damaschinéz, 3 sg. și pl. damaschineáză

DAMASCHINÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A îmbrăca în damasc. 2. A încrusta în oțel sau în fier firicele de aur sau de argint. [< fr. damasquiner].

DAMASCHINÁ vb. tr. 1. a îmbrăca în damasc. 2. a încrusta în oțel, în fier, fildeș sau os firicele de aur sau de argint. (< fr. damasquiner)

A DAMASCHINÁ ~éz tranz. 1) A tapisa cu damasc. 2) (obiecte de oțel sau de fier) A încrusta cu firicele de aur sau de argint. /<fr. damasquiner

*damaschinéz v. tr. (d. ngr. damaskinós, de Damasc). Lucrez cu niște dungĭ particulare și cu niște vine de aur saŭ de argint în fer saŭ în oțel, cum se lucra odinioară la Damasc (Se zice și de stofele care prezentă asemenea aspect, ca damasca). Sabie damaschinată saŭ de Damasc, de oțel foarte fin.