Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru dăunos

dăunos, ~oa a [At: LB / Pl: ~oși, ~oase / E: daună + -os] 1 Păgubos. 2 Vătămător. 3 Care râvnește bunurile altora. 4 Pofticios.
DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -os.
DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -os.
DĂUNÓS, -OÁSĂ, dăunoși, -oase, adj. (Rar) Dăunător; p. ext. lacom. Anii săi tineri, mintea-i îndărătnică cu greu i-ar fi păstrat scaunul domniei, de n-ar fi stat la mijloc mumă-sa, doamna Chiajna, muiere capeșă și dăunoasă. ODOBESCU, S. A. 124. – Pronunțat; dă-u-.
dăunós (rar) (dă-u-) adj. m., pl. dăunóși; f. dăunoásă, pl. dăunoáse
dăunós adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunóși; f. sg. dăunoásă, pl. dăunoáse
DĂUNÓS adj. v. dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător.
dăunos adj. v. DĂUNĂTOR. NEGATIV. NOCIV. PĂGUBITOR. PERICULOS. PREJUDICIABIL. PRIMEJDIOS. RĂU. STRICĂTOR. VĂTĂMĂTOR.

dăunos definitie

dăunos dex

Intrare: dăunos
dăunos adjectiv
  • silabisire: dă-u-