DĂRUÍNȚĂ, dăruințe, s. f. (Rar) Dar², donație. – Dărui + suf. -ință.

DĂRUÍNȚĂ, dăruințe, s. f. (Rar) Dar², donație. – Dărui + suf. -ință.

DĂRUÍNȚĂ, dăruințe, s. f. (Rar) Dar, donație, danie. Îl rugară să primească dăruința: jumătate din vitele de la ei. RETEGANUL, P. IV 40.

dăruínță (rar) s. f., g.-d. art. dăruínței; pl. dăruínțe

dăruínță s. f., g.-d. art. dăruínței; pl. dăruínțe

DĂRUÍNȚĂ s. v. dar, donație.

dăruință s. v. DAR. DONAȚIE.