custodie sf [At: VARLAAM, C. 126/2 / A: (înv) ~tod~ / Pl: ~ii / E: lat custodia] 1 (Înv) Corp de gardă (format din o sută de oameni) Si: (înv) steag, strajă. 2 (Înv) Paznic. 3 (Jur) Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru) Si: (îvr) custozie.

CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. Cf. sl. kustodija.

CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, păstrare (și administrare) a unui obiect (pus sub sechestru). – Din lat. custodia. Cf. sl. kustodija.

CUSTODÍE, custodii, s. f. Pază, supraveghere, păstrare (uneori administrare) a unui obiect (de obicei pus sub sechestru). Lucruri sechestrate și lăsate în custodia debitorului.

custodíe s. f., art. custodía, g.-d. art. custodíei; pl. custodíi, art. custodíile

custodíe s. f., art. custodía, g.-d. art. custodíei; pl. custodíi, art. custodíile

CUSTODÍE s.f. Pază, păstrare a unui obiect. [< lat. custodia].

CUSTODÍE s. f. pază și conservare a anumitor bunuri. (< it., lat. custodia)

CUSTODÍE f. Păstrare sau pază a unor obiecte puse sub sechestru. [Art. custodia; G.-D. custodiei; Sil. -di-e] /<lat. custodia

custódie f. (vsl. kustódiĭa, vgr. kustodia, d. lat. custódia. Dacă l-am fi moștenit de la Romanĭ, am fi zis custoază). L. V. Pază, strajă, gardă (la mormîntu lui Hristos).

CUSTODIE, pr. (Vlah. PB) < subst.