*curént, -ă adj. (lat. cúrrens, -éntis, care curge, d. cúrrere, a curge; fr. courant, V. curg, con-curs). Care curge, curgător: apă curentă. Fig. Monetă curentă, care are curs, care umblă. Afacerĭ curente, ordinare, de toate zilele. Cont curent, situațiunea respectivă a datoriilor între doĭ comercianțĭ. Lună curentă, an curent, care n’a trecut încă, prezent. Mînă curentă, registru curent, în care se înscriŭ imediat toate operațiunile comerciale. Preț curent, tarif, tabloŭ de prețurĭ ale uneĭ zile, uneĭ lunĭ ș. a. S. m. și n., pl. e și urĭ. Cursoare, mișcarea (bătaĭa) apeĭ, a aeruluĭ orĭ a fluiduluĭ într’o direcțiune: curente marine, aeriene, electrice. Curent de aer, vînt, maĭ ales în locurĭ strimte, într’o casă cu ferestrele sparte ș. a.: nu sta în curent, că răceștĭ. Fig. Mersu ideilor, afacerilor, științeĭ. A fi în (saŭ la) curent cu ceva, în curentu unuĭ lucru, a ști, a nu fi în urmă. A fi în curent cu lucrările, a nu fi întîrziat, a nu fi rămas în urmă. Pornire, tendență: în oraș există doŭă curente. V. anafor și firu (apeĭ).