curcioaică sf [At: DELAVRANCEA, PI. T. 133 / Pl: ? / E: curcă + -oaică] 1-2 (Șdp) Curcă (1) (mare).

CURCIOÁICĂ, curcioaice, s. f. (Rar) Curcă. Să știi de stă Mărie o să tai curcioaica a mai grasă. DELAVRANCEA, H. T. 133. – Pronunțat: -cioai-.

curcioáică (rar) (-cioai-) s. f., g.-d. art. curcioáicei; pl. curcioáice

curcioáică s. f. (sil. -cioai-), g.-d. art. curcioáicei; pl. curcioáice