cúpă f., pl. e (lat. cuppa, it. coppa, fr. coupe, sp. pg. copa; alb. kupă; vgerm. kopf, pahar. D. lat. cŭpa vine pv. sp. cuba, fr. cuve, germ. kufe. D. rom. vine ngr. sîrb. rut. kúpa. V. cofă, chĭup). Un fel de pahar maĭ mult lat de cît adînc. Un vas în care se mulg oile ca să nu sară stropiĭ și care, fiind pus într’un cĭubăr, e legat cu niște sforĭ ca să fie maĭ în față. Aripa uneĭ morĭ de vînt saŭ, la roata de udat semănăturile, cavitate care ĭa apă. Căuș. Figură roșie în formă de inimă la jocu de cărțĭ (după ngr.). Cupa vaciĭ, un fel de vólbură (convólvulus [orĭ calystegia] sepium). V. coboc.