cúmpănă f., pl. ene și rar enĭ (vsl. kompona, cumpănă, kamŭbanŭ, clopot, d. lat. campána, clopot; bg. kypona, cumpănă, ung. kompona, alb. kumbonă). Balanță (cantar) cu doŭă discurĭ: a trage greŭ la (saŭ în) cumpănă. Pîrghie de rîdicat greutățĭ, ca la fîntînĭ în România. Fir c’o greutate la capăt cu care zidariĭ verifică dacă un zid e vertical. Nivel de constatat dacă un plan e orizontal. Mold. nord. Gură de zmeŭ. A sta în cumpănă, a șovăi, a fi nehotărît. A fi în cumpănă, a te afla în primejdie. Timpurĭ de grea cumpănă, timpurĭ critice, pline de primejdiĭ. Cumpăna nopțiĭ, mezu nopțiĭ. V. cumpăt și îndreptar.