culucciu sm [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: tc kullukču] (Mol; tcî) Gardian.

CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu.

CULUCCÍU, culuccii, s. m. (Turcism înv.) Paznic de noapte. – Din tc. kullukçu.

culuccíu (înv.) s. m., art. culuccíul; pl. culuccíi, art. culuccíii (-ci-ii)

culuccíu s. m., art. culuccíul; pl. culuccíi, art. culuccíii

culucciu m. od. în Mold., gardian, sentinelă: ulița este pustie, numai un culucciu se zărește AL. [Turc. KULUKČI].

culuccíŭ (turc. kullukčy). Vechĭ. Mold. Păzitor (gardist) de noapte.