Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 981602:

CULME s. 1. (GEOGR.) creastă, creștet, pisc, vîrf, (rar) obîrșie, (înv. și reg.) sîmcea, (reg.) piscan, spic, tigvă, titilă, vîrvare, (Țransilv.) picui, (Mold., Transilv. și Maram.) țiclău, (înv.) suiș. (Alpiniștii au atins ~ muntelui.) 2. (GEOGR.) coamă, creastă, creștet, muchie, spinare, sprinceană, (pop.) culmiș. (Înaintează pe ~ muntelui.) 3. (CONSTR.) coamă, creastă, (reg.) comană, coroană, laț, samară, slimnă. (~ a acoperișului unor case.) 4. (reg.) rudar, rudă. (De ~ se atîrnă unele obiecte, în casele țărănești.)

Culme dex online | sinonim

Culme definitie

Creare CV Creare CV