culc, a -á v. tr. (lat. cólloco, -áre, d. locus, loc; it. coricare, pv. cat. sp. colgar, vfr. colchier. nfr. coucher). Pun în pat: culc copiiĭ. Întind în lung, dobor, trîntesc: ploaĭa a culcat grîu. Culc la pămînt, trîntesc orĭ și omor. V. refl. (lat. pop. collcare se). Mă întind, mă pun în pat.