cuier² sm [At: PONTBRIANT, D. / P: cu-i~ / Pl: ~i / E: cui + -er] (Nob) 1-2 Fabricant (sau negustor) de cuie (2).

cuier¹ sn [At: LB / P: cu-i~ / Pl: ~e / E: cui + -er] 1 Suport de lemn (sau de metal), mobil (sau fixat în perete), prevăzut cu brațe (sau cârlige), în care se agață haine, pălării etc. 2 (În casele țărănești) Mobilă de lemn fixată în perete, prevăzută cu o poliță, pe care se așază farfurii și cuie sau cârlige de care se agață oale, ulcioare etc. 3 (Reg; îs) ~ de vase Parul pe care se agață vasele de la stână după ce s-au spălat. 4 (Reg; spc; la grebla de apă) Riglă.

CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau de metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe, de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte. [Pr.: cu-ier] – Cui + suf. -er.

CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau de metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe, de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte. [Pr.: cu-ier] – Cui + suf. -er.

CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau de metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu o poliță și mai multe cîrlige sau brațe, de care se atîrna hainele și pălăriile.

cuiér s. n., pl. cuiére

cuiér s. n., pl. cuiére

CUIÉR ~e n. Suport de lemn sau de metal, fixat de perete sau mobil, prevăzut cu cârlige sau cu brațe, pe care se atârnă obiectele de îmbrăcăminte. [Sil. cu-ier] /cui + suf. ~er

cuier n. bucată de fier sau de lemn cu cuie bătut de perete, de atârnat haine pe el.

cuĭér n., pl. e (d. cuĭ). Șir de cuĭe saŭ de cîrlige fixate pe ceva ca să țină haĭnele ș. a. V. sărciner.