cronologic, ~ă [At: HASDEU, I. C. 6 / V: (înv) chro~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chronologique, ger chronologisch] 1 a Referitor la cronologie. 2 a Care aparține cronologiei. 3 a Specific cronologiei. 4 Care provine de la cronologie. 5 av Dispus în ordinea succesiunii în timp.

CRONOLÓGIC, -Ă, cronologici, -ce, adj. Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. – Din fr. chronologique.

CRONOLÓGIC, -Ă, cronologici, -ce, adj. Care se referă la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. – Din fr. chronologique.

CRONOLÓGIC, -Ă, cronologici, -e, adj. Dispus în ordinea succesiunii în timp. Ordine cronologică a evenimentelor.

cronológic adj. m., pl. cronológici; f. cronológică, pl. cronológice

cronológic adj. → logic

CRONOLÓGIC adj. diacronic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)

CRONOLÓGIC, -Ă adj. Dispus în ordinea succesiunii în timp. [< fr. chronologique].

CRONOLÓGIC, -Ă adj. referitor la cronologie; dispus în ordinea succesiunii în timp. (< fr. chronologique)

CRONOLÓGIC¹ adv. În ordinea succesiunii în timp. /<fr. chronologique

CRONOLÓGIC² ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de cronologie; propriu cronologiei. Date ~ce. 2) Care este aranjat în ordinea succesiunii în timp. /<fr. chronologique

cronologic a. privitor la cronologie.

*cronológic, -ă adj. (vgr. hronologikós). Relativ la cronologie: prescurtare cronologică. Adv. În mod cronologic.

CRONOLOGIC adj. diacronic, evolutiv, istoric. (Expunere ~ a faptelor.)