cromatic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr chromatique] 1-2 a Care se referă la culori sau la colorit. 3 a (Fiz; îs) Aberație ~ă Defect al imaginilor obținute prin lentile constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 4 a (Muz; îs) Gamă ~ă Gamă (1) de semitonuri. 5 a (Muz; îs) Interval ~ Interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire, unul fiind alterat. 6 sf Arta preparării și folosirii culorilor. 7 sf Colorit.

CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.

CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.

CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -e, adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. Aspectul cromatic al tabloului. 2. (În expr.) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri.

CROMÁTICĂ s. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori; colorit. Cromatica unui tablou.

cromátic adj. m., pl. cromátici; f. cromátică, pl. cromátice

cromátică s. f., g.-d. art. cromáticii

cromátic adj. m., pl. cromátici; f. sg. cromátică, pl. cromátice

cromátică s. f., g.-d. art. cromáticii

CROMÁTICĂ s. (PICT.) colorit, (fig.) paletă. (~ unui tablou.)

Cromatic ≠ acromatic

CROMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ◊ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ◊ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique].

CROMÁTICĂ s.f. 1. Arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, al unui mozaic etc.; colorit. [< fr. chromatique, cf. gr. chromatikos < chroma – culoare].

CROMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la culori, la colorit. 2. (muz.) gamă ~ă = gamă formată dintr-o serie de semitonuri; interval ~ = interval din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. s. f. 1. arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. ansamblul culorilor unei picturi, ale unui mozaic etc.; colorit. (< fr. chromatique)

CROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de culori; propriu culorilor. ◊ Aberație ~că defect produs de lentile, care formează irizații pe marginea imaginilor. 2) muz. Care se compune din semitonuri consecutive. ◊ Gamă ~că gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. /<fr. chromatique

CROMÁTICĂ f. 1) Arta de a prepara și a întrebuința culorile. 2) Ansamblul culorilor unui tablou sau obiect; colorit. /<fr. chromatique

cromatic a. 1. Fiz. cu privire la colori și la nuanțele lor; 2. Muz. compus dintr’o serie de semi-tonuri: gamă cromatică.

cromatică f. varietatea colorilor și a nuanțelor ce întrebuințau boiangii (industrie odinioară mai înfloritoare) și care s’a păstrat astăzi în hainele țărănești, ale căror colori difer după localități: cromatica poporului român.

*cromátic, -ă adj. (vgr. hromatikós, d. hróma, coloare). Fiz. Relativ la colorĭ și nuanțele lor. Muz. Gamă cromatică, compusă din semitonuri. V. diatonic). S. f., pl. ĭ saŭ e. Știința colorilor.

CROMATICĂ s. (PICT.) colorit, (fig.) paletă. (~ unui tablou.)