Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru cromatică

CROMÁTIC, -Ă, cromatici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la culori sau la colorit. ◊ (Fiz.) Aberație cromatică = defect al imaginilor obținute prin lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; în sintagmele) Gamă cromatică = gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. Interval cromatic = interval alcătuit din două sunete cu aceeași denumire (unul dintre ele fiind alterat). II. S. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori într-o pictură, într-un mozaic etc.; colorit. – Din fr. chromatique.
CROMÁTICĂ s. f. 1. Arta preparării și folosirii culorilor. 2. Ansamblu de culori; colorit. Cromatica unui tablou.
cromátică s. f., g.-d. art. cromáticii
cromátic adj. m., pl. cromátici; f. sg. cromátică, pl. cromátice
cromátică s. f., g.-d. art. cromáticii
CROMÁTICĂ s. (PICT.) colorit, (fig.) paletă. (~ unui tablou.)
Cromatic ≠ acromatic
CROMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la culori, la colorit. ◊ Aberație cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor. 2. (Muz.; despre tonuri) Care se succedă în semitonuri consecutive. ◊ Semiton cromatic = semiton format din două trepte cu aceeași denumire; gamă cromatică = gama compusă din semitonuri cromatice. [< it. cromatico, fr. chromatique].
CROMÁTICĂ s.f. 1. Arta preparării și întrebuințării culorilor. 2. Ansamblul culorilor unei picturi, al unui mozaic etc.; colorit. [< fr. chromatique, cf. gr. chromatikos < chroma – culoare].
CROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de culori; propriu culorilor. ◊ Aberație ~că defect produs de lentile, care formează irizații pe marginea imaginilor. 2) muz. Care se compune din semitonuri consecutive. ◊ Gamă ~că gamă formată dintr-o serie succesivă de semitonuri. /<fr. chromatique
CROMÁTICĂ f. 1) Arta de a prepara și a întrebuința culorile. 2) Ansamblul culorilor unui tablou sau obiect; colorit. /<fr. chromatique
cromatică f. varietatea colorilor și a nuanțelor ce întrebuințau boiangii (industrie odinioară mai înfloritoare) și care s’a păstrat astăzi în hainele țărănești, ale căror colori difer după localități: cromatica poporului român.
CROMATICĂ s. (PICT.) colorit, (fig.) paletă. (~ unui tablou.)

Cromatică dex online | sinonim

Cromatică definitie

Intrare: cromatică
cromatică substantiv feminin