CRISPÁ, crispez, vb. I. Refl. (Despre față, degete etc.) A se contracta în mod involuntar, a se zgîrci, a se încleșta (de obicei din cauza unei tensiuni nervoase). Stă lîngă catafalc și se gîndește că, după înmormîntare, va fi publicat testamentul... Figura i se crispează. PAS, Z. II 164. Fața i se crispa într-o penibilă sforțare de reculegere. VLAHUȚĂ, O. A. III 193. Mînile i se crispase, pumnii i se închisese și brațele luase pozițiunea unui atlet de box. GHICA, S. 180.