CREPUSCULÁR, -Ă, crepusculari, -e, adj. De crepuscul, referitor la crepuscul. Istovit după douăsprezece ceasuri de muncă deasupra tomurilor cu știința aridă,, cobora din mansarda săracă, pentru a-și pompa din spectacolul acesta crepuscular o energie întinerită. C. PETRESCU, S.192. În lumina crepusculară a zilei ce murea, se ridică de pe clapele candide ale pianului o armonie îndurerată. D. ZAMFIRESCU, R. 110.