corp (corpuri), s. n. – Trup. – Var. pl. corpi. Megl. corp. Lat. corpus (sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ., rus. Korpus, mai tîrziu prin fr. corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Pușcariu 403; DAR). – Der. (din fr.) corporal, adj.; corpulent, adj.; corporație, s. f.; corporativ, adj.; corporatism, s. n.; corpuscul, s. n.; incorpora, vb.