córci¹ sm [At: DEX² / Pl: ~ / E: mg korcs] (Reg) Corcitură.

corcí² vtr [At: RETEGANUL, ap. CADE / V: curcí / Pzi: ~césc / E: corci¹] 1-2 (D. plante, animale) A (se) încrucișa. 3-4 (Prt) A (se) altera caracterul rasei prin împerechere nepotrivită. 5-6 (Prt) A (se) strica puritatea etnică prin amestec cu elemente străine.

corcíre sf [At: I. IONESCU, D. 188 / V: curc~ / Pl: ~ri / E: corci] 1 Încrucișare a două soiuri de plante sau animale diferite Si: corcit¹ (1). 2 Alterare a unei rase prin amestec cu elemente străine Si: corcit¹ (2).

CORCÍRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci². – V. corci².

CORCI¹, corci, s. m. (Reg.) Corcitură. – Din magh. korcs.

CORCͲ, corcesc, vb. IV Refl. (Despre plante sau animale din specii diferite) A se încrucișa, a se amesteca. – Din corci¹.

CORCÍRE, corciri, s. f. Faptul de a se corci – V. corci².

CORCÍRE s. f. Acțiunea de a (se) corci; încrucișare a unor specii, rase sau soiuri diferite de animale sau plante.

corcíre s. f., g.-d. art. corcírii; pl. corcíri

corci (corcitură) s. m., pl. corci

corcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corcésc, imperf. 3 sg. corceá; conj. prez. 3 sg. și pl. corceáscă

corcíre s. f., g.-d. art. corcírii; pl. corcíri

CORCI s. v. bastard, corcitură, metis, tufă.

CORCÍ vb. (BIOL.) a se amesteca, a se hibrida, a se încrucișa. (Două specii de animale se pot ~.)

CORCÍRE s. (BIOL.) amestecare, hibridare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)

córci (-oárce), adj. – 1. Bastard. – 2. Metis. – 3. Degenerat. Origine incertă. Se consideră în general că provine din mag. korcs (Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 88); ar putea fi însă der. al vb. următor, iar acesta pare o deformație de la a cruci „a încrucișa”. – Der. corci (var. curci), vb. (a încrucișa, a amesteca două rase sau specii diferite; a altera, a face să degenereze); corcioman, adj. (metis, corcit); corcitură (var. curcitură), s. f. (corcit; bastard).

córci (-iuri), s. n. – (Bucov., Maram.) Desiș, tufiș, hățiș. Rut. korč (Tiktin).

CORCI ~ m. v. CORCITURĂ. /<ung. korcs

A SE CORCÍ se ~éște intranz. (despre plante sau despre animale de diferite specii) A se încrucișa căpătând însușiri noi. /Din corci

corcì v. 1. a împerechia animale de soiuri diferite, a amesteca prin împerechere rasele (ex. o cățea cu un ogar, cu un prepelicar, cu un copoiu); 2. fig. a degenera. [V. corciu].

corcésc v. tr. (d. corcĭ). Împărechez ființe de rase diferite: din corcirea ĭepeĭ cu măgaru ĭese catîru. Fig. Fac să degenereze: a corci limba strămoșească. V. refl. Mă amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s’a corcit. – În vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), în nord corchezesc și corchizesc (cp. cu ung. korcsosítni, korcsosodni).

1) corcĭ adj. m., pl. tot așa (ung. korcs, corcit, încrucișat, d. lat. crux, crucis, cruce. V. cruce). Mold. Corcit: canar corcĭ cu scatiŭ.

2) corcĭ n., pl. urĭ (rut. korċ). Nord. Tufă, tufiș.

CORCIRE s. amestecare, încrucișare. (~ unor rase de animale diferite.)