Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 949848:
córci2, corciuri, s.n. – (reg.) Tufă (Bud, 1908): „Sub cel corci de păducel / Șede-un hireș pribegel” (Papahagi, 1925: 259). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Strâmtura). – Din ucr. korč (Scriban; Tiktin, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Corci dex online | sinonim
Corci definitie
