coperta vt [At: DN³ / Pzi: ~tez / E: it copertare] A pune copertă la o carte sau un caiet.

copertáre sf [At: DN³ / Pl: ~tắri / E: coperta] Punere a unei coperte la o carte, un caiet.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A efectua operația de copertare; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁRE, copertări, s. f. Acțiunea de a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc. – V. coperta.

COPERTÁ, copertez, vb. I. Tranz. A pune copertele la o carte, la un caiet; a lega. – Din it. copertare.

COPERTÁRE, copertări, s. f. Acțiunea de a coperta și rezultatul ei; operație de îmbrăcare a unei cărți, a unui caiet etc. cu un înveliș protector de hârtie, carton, material plastic etc. – V. coperta.

copertá (a ~) vb., ind. prez. 3 coperteáză

copertáre s. f., g.-d. art. copertắrii; pl. copertắri

copertá vb., ind. prez. 1 sg. copertéz, 3 sg. și pl. coperteáză

copertáre s. f., g.-d. art. copertării; pl. copertări

COPERTÁ vb. I. tr. A pune copertele la o carte, la un caiet etc. [< it. copertare].

COPERTÁRE s.f. Acțiunea de a coperta. [< coperta].

COPERTÁ vb. tr. a pune copertele la o carte, la un caiet etc. (< it. copertare)

A COPERTÁ ~éz tranz. (cărți, caiete, registre etc.) A înzestra cu copertă. /<it. copertare