convérsie sf vz conversiune

conversiúne sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~sie / Pl: ~ni / E: fr conversion, lat conversio, -onis] 1 Schimbare de opinii. 2 Trecere de la o religie la alta. 3-4 (Rar) Schimbare a naturii sau formei unui lucru. 5 (Fin) Preschimbare a unei valori economice, mai ales monetare, într-o valoare de altă natură. 6 Schimbare a condițiilor unui împrumut, prin prelungirea termenelor, micșorarea dobânzilor etc. 7 (Chm) Transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alta. 8 (Chm) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică, exprimată de obicei în procente pe unitatea de timp. 9 (Blg; îf conversie) Schimbare în ordinea lineară a genelor. 10 (Gnu) Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere Si: reversiune. 11 (Grm) Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale Si: hipotaxă. 12 (Log; șîs ~a judecăților) Răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. 13 (Cib) Traducere a unui cuvânt, număr, mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj în altul. 14 (Mil) Mișcare prin care frontul unei unități militare își schimba direcția.

CONVÉRSIE s. f. v. conversiune.

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut (de stat) prin modificarea mărimii dobânzii, prelungirea termenului de plată etc. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică (mai ales monetare) în alta. 3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiilor subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente molare pe unitate de timp. 5. (Lingv.) Procedeu de formare a cuvintelor prin schimbarea categoriei gramaticale. 6. (În forma conversie) Recalificare. 7. (Biol.; în forma conversie) Schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică. [Var.: convérsie s. f.] – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1.Schimbare a condițiilor unui împrumut. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiunii subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1. (În regimul capitalist) Schimbare a condițiilor unui împrumut prin micșorarea dobînzilor sau prin prelungirea termenului de amortizare și reducere a capitalului. 2. Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. – Pronunțat: -si-u-.

*convérsie (recalificare) (-si-e) s. f., art. convérsia, g.-d. art. convérsiei; pl. convérsii, art. convérsiile

conversiúne (schimbare) (-si-u-) s. f., g.-d. art. conversiúnii; pl. conversiúni

conversiúne s. f. → versiune

CONVÉRSIE s.f. v. conversiune.

CONVERSIÚNE s.f. 1. Schimbare a condițiilor unui împrumut (prin prelungirea termenelor, micșorarea dobânzilor etc.). ♦ (Ec.) Preschimbare a unei valori (mai ales monetare) într-o valoare de altă natură. 2. (Rar) Schimbare a naturii, a formei unui lucru. ♦ Transformare în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ♦ (Biol.; în forma conversie) schimbare în ordinea liniară a genelor; transmutație genetică. 3. Reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme sau fraze, fără ca înțelesul să sufere; reversiune. ♦ Formare de noi cuvinte prin schimbarea categoriei gramaticale; hipotaxă. 4. (Log.) Răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. ♦ (Cib.) Traducere a unui cuvânt, a unui număr sau a unui mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. [Var. conversie s.f. / cf. fr., engl. conversion, lat. conversio].

CONVERSIÚNE s. f. 1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut. ◊ preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură. 2. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru. ◊ modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date. ◊ transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule. ◊ (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică. 3. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune. ◊ schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă. 4. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul. 5. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul. 6. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă. (< fr. conversion, lat. conversio)

CONVERSIÚNE ~i f. 1) Modificare a condițiilor unui împrumut prin micșorarea dobânzii și prelungirea termenului de plată. 2) Schimbare a unei sume de bani în alta (aparținând altui stat). 3) Trecere la altă credință. ~ea unui eretic la creștinism. 4) Modificare a esenței unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticală în alta fără schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversíon, lat. conversio, ~onis

conversiune f. 1. schimbare de formă; 2. schimbare de front a unei trupe; 3. reducerea taxei dobânzilor la o datorie de Stat: conversiune de 5 la 40.

*conversiúne f. (lat. convérsio, -ónis; con-vértere, a întoarce. V. convertesc, aversiune). Schimbare, prefacere. Reducerea procentuluĭ prelungind terminu: conversiune de la 5 la 4 la sută. Jur. Schimbarea unuĭ act într’altu: conversiunea uneĭ obligațiunĭ în rentă. Arm. Schimbare de front. Teol. Schimbarea credințeĭ religioase.

CONVERSIÚNE (CONVÉRSIE) (< fr., lat.) s. f. 1. Modificare a condițiilor unui împrumut (de stat) emis anterior, în sensul schimbării mărimii dobânzii, prelungirii termenului de plată, contopirii mai multor împrumuturi anterioare etc. ◊ Conversiunea datoriilor = reducerea de către stat, prin lege, a obligațiilor de plată. ◊ Conversiunea actului juridic = procedeu tehnic juridic prin care un act juridic nul produce efectele altui act juridic dacă îndeplinește condițiile de valabilitate cerute pentru acesta (ex. o vânzare nulă pentru neseriozitatea prețului poate produce efectele donației dacă îndeplinește condițiile de formă ale acesteia). 2. (FIZ.) Modificarea unui sistem fizic sau tehnic, în care anumite mărimi suferă o transformare dată. ◊ C. internă = transferarea excesului de energie a unui electron excitat către unul dintre electronii periferici ai atomului respectiv. 3. (INFORM.) Transformare a formei de reprezentare a informației în contextul unui sistem de calcul. ◊ C. de fișiere = transformarea modului de organizare și, eventual, a codului informației unui fișier în momentul copierii acestuia în alt fișier. ◊ C. a datelor = transformarea codului sau structurii datelor. 4. (LOG.) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiilor subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 5. (CHIM.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp (exprimată de obicei în procentele molare pe unitatea de timp). 6. (GENET.) Transformare simultană a unei gene dominante în alela sa recesivă, și invers, apărută la unii dintre gameții unui hibrid. 7. (MICROBIOL.) Modificare ereditară a proprietăților unei sușe bacteriene, consecutive infectării sale de către un tip anume de bacteriofag temperat. 8. Transformare a unei celule normale într-una malignă provocată de un virus oncogen. 9. (SILV.) Trecerea unei păduri de la forma specifică unui regim de exploatare la forma specifică altui regim, impusă de rațiuni economice (ex. trecerea de la crâng la codru).

CONVÉRSIE s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversie): variantă a termenului conversiune (v.).

CONVERSIÚNE (CONVERTÍRE) s. f. (cf. fr., engl. conversion, lat. conversio): schimbare a clasei lexico-gramaticale a unui cuvânt, a valorii sale lexicale și gramaticale (a caracteristicilor lexicale, morfologice și sintactice); trecere a unui cuvânt de la o clasă de cuvinte la altă clasă de cuvinte prin modificarea (sau nemodificarea) formei, prin schimbarea (sau neschimbarea) sensului, prin schimbarea clasei morfologice și a funcțiilor sintactice. Se mai numește și derivare improprie (v. deriváre), mai ales în cazul substantivării adjectivului și adverbului, deoarece presupune trecerea unui cuvânt-bază, stabil în clasa din care face parte, la altă clasă, cu ajutorul unui formativ (formant) – articol sau alt determinativ – și al reorganizării sintagmatice a enunțului. C. este unul din cele trei mijloace (modalități) interne de formare a cuvintelor în limba română (alături de derivare și compunere). Ea îmbracă mai multe aspecte: adjectiváre (adjectivizáre), adverbializáre, conjuncționalizáre, prepoziționalizáre și substantiváre (substantivizáre). v. toate aceste noțiuni.

conversie (lat. conversio „repetarea cuvintelor prin inversiune”), figură care constă în inversarea termenilor unei sintagme, propoziții sau fraze, fără a i se modifica înțelesul: a b c / c b a (R): „Târgoveții: Are dreptate țiganul! Țiganul are dreptate! (...) Vulpoi: Să trăiască căpitanul? Căpitanul să trăiască?” (B. P. Hasdeu) C. este o figură de repetiție cu o topică simetrică aparent mai complicată decât altele (cf. anaforă, epiforă, simplocă), dar, în realitate, destul de simplă, ușor sesizabilă și cu un efect stilistic imediat și evident pentru oricine. Ca și epizeuxa, figura de repetiție cu topica cea mai elementară, lipsită aproape de orice simetrie, c. transmite insistența subliniind cuvintele fără a le modifica funcția gramaticală și nici sensul; dar, în funcție de context, ca și de conținutul sintagmei (propoziției), figura poate avea diverse nuanțe de semantică stilistică.