contravenție sf [At: CARAGIALE, ap. DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr contravention] (Jur) Încălcare a legii penale, care, având un grad redus de pericol social, este pedepsită cu o amendă sau închisoare pe termen scurt.

CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Abatere de la o lege care, având un grad redus de pericol social, este pedepsită numai prin aplicarea de amenzi sau alte pedepse ușoare. [Var.: (înv.) contravențiúne s. f.] – Din fr. contravention.

CONTRAVENȚIÚNE s. f. v. contravenție.

CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancționată cu o pedeapsă ușoară. [Var.: (înv.) contravențiúne s. f.] – Din fr. contravention.

CONTRAVENȚIÚNE s. f. v. contravenție.

CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, unui regulament sau unei decizii oficiale, sancționată cu o pedeapsă mai ușoară. Contravenție la legea circulației. – Pronunțat: -ți-e.

contravénție (-ți-e) s. f., art. contravénția (-ți-a), g.-d. art. contravénției; pl. contravénții, art. contravénțiile (-ți-i-)

contravénție s. f. (sil. -ți-e), art. contravénția (sil. -ți-a), g.-d. art. contravénției; pl. contravénții, art. contravénțiile (sil. -ți-i-)

CONTRAVÉNȚIE s.f. 1. (Jur.) Violare a legii penale, pedepsită cu amendă și închisoare pe termen scurt. 2. (P. ext.) Călcare a unei legi, a unei dispoziții oficiale etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau recluziune de foarte scurtă durată). [Gen. -iei, var. contravențiune s.f. / cf. fr. contravention, it. contravvenzione].

CONTRAVENȚIÚNE s.f. v. contravenție.

CONTRAVÉNȚIE s. f. încălcare a dispozițiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau sancțiune administrativă). (< fr. contravention)

CONTRAVÉNȚIE ~i f. jur. 1) Infracțiune reglementară, care nu este pedepsită de legea penală, ci este sancționată pe cale administrativă. 2) Amendă pentru comiterea unei astfel de infracțiuni. [Art. contravenția; G.-D. contravenției; Sil. -ți-e] /<fr. contravention

contravenți(un)e f. călcarea unei legi, ordonanțe, a unui regulament.

*contravențiúne f. (contra și lat. ventio, venire; fr. contravention. V. invențiune). Infracțiune, acțiunea de a contraveni. – Și -énție.