CONTEMPORÁN, -Ă, contemporani, -e, adj. 1. Care trăiește, se petrece, există în zilele noastre; care se raportă la prezent, la epoca de față; actual. Campania de lămurire politică și ideologică întreprinsă de mișcarea contemporană pentru pace și, în mod deosebit, acțiunea de demascare a imperialismului războinic întreprinsă de Uniunea Sovietică au avut o uriașă eficacitate. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 222. ◊ Istorie contemporană = istoria timpurilor noastre. 2. (Despre persoane, considerate în raport cu alte persoane sau cu anumite evenimente) Care trăiește sau a trăit în același timp cu..., pe timpul... Matei Basarab și Vasile Lupii au fost contemporani. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau în genitiv) Compozitor contemporan cu Glinka. ◊ (Substantivat) Contemporanii lui Eminescu. – Variantă: contimporán, -ă (BENIUC, V. 77, MACEDONSKI, O. I 184, GHICA, S. A. 150 adj.