consórt sm [At: DEX² / Pl: ~rți / E: fr consort, lat consors, -tis] (Îs) Prinț~ Soț al unei regine.

CONSÓRT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.

CONSÓRT, consorți, s. m. (În sintagma) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană. – Din fr. consort, lat. consors, -tis.

CONSÓRT, consorți, s. m. (Rar, numai în expr.) Prinț-consort = soțul unei regine încoronate ca suverană.

consórt (persoană) s. m., pl. consórți

consórt s. m., pl. consórți

CONSÓRT s.m. (Rar) Prinț consort = soțul unei regine suverane. [< fr. consort, cf. germ. Konsorte, lat. consors].

CONSÓRT s. m. prinț ~ = soțul unei regine suverane (în Marea Britanie și Olanda). (< fr. consort, lat. consors)

consórt (consórți), s. m. – Soț. Fr. consort, it. consorte. – Der. consoartă, s. f. (soție); consorțiu, s. n., din lat. consortium (sec. XIX).

CONSÓRT ~ți m. fam. rar Bărbat căsătorit în raport cu soția lui; soț. ◊ Prinț-~ soțul reginei. /<fr. consort, lat. consors, ~tis

consorte m. 1. soț; 2. pl. tovarăși cari au interes comun într’o afacere.

*consoártă f., pl. e (fr. consorte, d. lat. consors, -órtis, din con-, împreună, și sors, sortis, soartă). De multe orĭ iron. Soție, nevastă: s’a certat cu consoarta. – Și masc. Principe consort, soțu uneĭ regine domnitoare.