CONSISTÁ, pers. 3 consistă, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. «din» sau, mai rar, «în», «întru») A fi compus, a se alcătui din..., a fi constituit din..., a consta. Toate aceste obiecte consistă din elemente, toate au condițiunile lor de existență. GHEREA, ȘT. CR. II 34. Bagajul... consista într-un geamantan și cîteva cărți. CARAGIALE, O. II 90.