CONSECUTÍV, -Ă, consecutivi, -e, adj. Care urmează fără întrerupere, succesiv, pe rînd. Repetarea de patru ori în două versuri, consecutive a verbului «mori» și accentul căzînd pe acest. «mori», dau așa tărie versurilor, incit par a fi turnate în bronz. GHEREA, ST. CR. III 377. Propoziție consecutivă = propoziție subordonată de mod care exprimă urmarea acțiunii sau stării din propoziția regentă. Conjuncție consecutivă = conjuncție care introduce o propoziție de acest fel.