CONCILIÁBUL, conciliabule, s. n. Consfătuire (secretă) între oameni care plănuiesc ceva (adesea ilicit, subversiv). Ceea ce-l îngrijora deocamdată mai mult erau conciliabulele de la spatele lui. C. PETRESCU, C. V. 294. – Pronunțat: -li-a-.